Bine de citit: Luna a apus
Articol de razvanursuleanu, 13 noiembrie 2024, 10:42
Cred că această carte excepțională are o proprietate unică. Câtă vreme în lume nu sunt războaie de cotropire a vreunei țări, “Luna a apus” se află într-o stare latentă și poate fi judecată și apreciată doar după valoarea sa literară.
Însă în momentul în care o țară este invadată, cartea se reactivează, începe să strălucească într-un mod aparte iar coperta sa prinde a se mări și a se extinde, dar nu la infinit, ci exact cât suprafața țării care a fost atacată, pe care o acoperă în întregime și încearcă să o protejeze.
“Războiul e trădare și ură, e haos produs de generali incompetenți, e chin și ucidere, boală și epuizare, până când se termină în sfârșit și-apoi vezi că nimic nu s-a schimbat, urmează doar un alt fel de epuizare și alte soiuri de ură.”
Firește că un astfel de protector universal, tradus în atât de multe limbi, va avea mereu inamici crânceni, dușmani de moarte ce poartă chipul tuturor celor ce s-au înhămat la “unica slujbă imposibilă din lume, unicul lucru care nu poate fi făcut… Să înfrângi pentru totdeauna spiritul unui om.”
Pentru aceștia, romanul lui John Steinbeck ar trebui interzis, apoi strivit, rupt în bucățele mici, ars pe un rug uriaș în văzul tuturor, și oricine îndrăznește după acest ritual să menționeze chiar și în treacăt că există o carte ce poartă titlul “Luna a apus” să primească o pedeapsă cumplită.
Numărul acestor corifei ai războiului și ai urii doar pare mereu îngrijorător, ca urmare a unor propagande strâmbe și bolnave, iar mulți oameni de rând își feresc privirile și ezită să li se opună.
Acestora din urmă aș vrea să mă aventurez să le reamintesc că unul dintre cei mai importanți aliați ai cărții este istoria însăși, cea care de fiecare dată de-a lungul vremurilor a dovedit că niciun imperiu nu durează o veșnicie și nicio țară nu poate rămâne invadată la nesfârșit.
