Bine de citit: Cei neiubiți
Articol de razvanursuleanu, 28 iulie 2026, 10:54
De fapt, ce ne place nouă cu adevărat în romanele lui John Saul? De ce le citim? Mă refer, bineînțeles, la cei care le citesc. Niciodată nu răsare din vreo pagină o idee nouă, spectaculoasă, fiecare “cadru thriller” înfățișat de scriitor este de fiecare dată unul bătătorit bine de-a lungul timpului de o puzderie de alți scriitori care preferă acest stil literar, iar o lectură a cărților lui Saul pe bandă rulantă este ultimul lucru pe care l-aș recomanda, pentru că oricare ar fi ordinea în care i-am citi lucrările ajungem la un moment dat să ne trezim că madam Plictiseală moțăie lângă noi pe fotoliu. Mai mult decât atât, după o vreme memoria ajunge să ne joace feste și să confunde între ele mare parte dintre romanele lui John Saul.
Așadar, de ce îl citim pe John Saul? Păi, în cazul meu, răspunsul este simplu. Stilul său literar reprezintă pentru mine un soi de necesitate. Cărțile lui John Saul îmi creează o stare de bine și cu asta basta, prin urmare trebuie să le citesc. La fel mi se întâmplă și în toiul verii, când afară sunt 40 de grade și este recomandabil să bem cel puțin doi litri de apă pe zi. Nu am absolut nicio dorință de a bea atâta apă pe parcursul unei zile, dar această activitate îmi face bine, îmi fortifică organismul, așa că beau tot. Toată apa, în sensul acesta m-am referit.
“Cei neiubiți” a făcut de asemenea parte din respectiva doză personală de tratament. O doză pe care mi-am prescris-o singur și pe care mi-o administrez cam o dată la șase luni. Vestea cea proastă este că nu mai am decât 8 doze – 8 romane scrise de John Saul pe care încă nu le-am citit (pentru că pe John Saul te apuci să îl recitești doar dacă ești angajat la vreunul din depozitele editurilor care i-au publicat titlurile și sarcina ta este aceea de a păzi rafturile pe care se află volumele acestui autor).
Privită dintr-un alt unghi, această carte ar putea fi considerată și un ghid pentru cei fascinați de clădirile vechi. Conacul Sea Oaks, în care se petrece mare parte a narațiunii, reprezintă o adevărată pagină de istorie fictivă, prin care cititorul se poate plimba în voie. Iar eu îi pot garanta cititorului respectiv faptul că, în afară de criminalul cel nebun peste care sigur va da la un moment dat, absolut nimeni nu-l va deranja din acest periplu relaxant.
