Bine de citit: “Nic Năstrușnic și Zâna Măseluță”
Articol de razvanursuleanu, 8 octombrie 2026, 10:13
Zâna Măseluță a fost implementată în România de puțină vreme, eu când eram mic nu exista așa ceva și atunci când îți cădea un dinte nu te apucai să îl bagi sub pernă ca să te trezești a doua zi de dimineață cu niște bani în locul dintelui, era pe atunci o procedură cu totul diferită pe care trebuiau să o urmeze copiii rămași știrbi.
Procedura era următoarea:
Luai dintele care îți căzuse (asta dacă nu îl înghițeai, așa cum a pățit în carte Nic Năstrușnic), te duceai să îți anunți părinții cu privire la ce ți s-a întâmplat, iar ei, după ce chiuiau de bucurie de parcă aflaseră că ești premiantul clasei, te luau de mână și mergeați împreună să aruncați dintele respectiv peste casă, pe principiul că această operațiune va aduce noroc și belșug în sânul familiei.
Din nefericire, eu locuiam la etajul nouă într-un bloc de zece etaje, astfel că nici măcar Nicoleta Grasu, vicecampioana mondială la aruncarea discului, nu avea cum să zvârle dintele mai sus de etajul cinci, sau hai să zicem șase dacă se opintea din răsputeri.
Și nici să arunci dintele peste casa altcuiva nu era chiar o idee nemaipomenită, pentru că interesul părinților era acela de a atrage norocul și belșugul în cadrul familiei și nicidecum de a plasa toate aceste avantaje în spațiul locativ al altor familii.
Oricum, nu a fost nevoie să mă gândesc chiar atât de mult la toată istoria asta, pentru că Zâna Măseluță apare doar în prima povestire. Cea de-a doua, în care Nic Năstrușnic este cavaler de onoare la nunta distinșilor Anita Sclifosita și Niță Bubiță, m-a făcut efectiv să râd ținându-mă cu mâinile de burtă și să uit cu desăvârșire de zâne implementate de curând în țara noastră sau de dinți lipsă, slavă cerului.
A treia povestire, cea cu Ica Urzica, m-a cam enervat, pentru că eu sunt fan Nic Năstrușnic iar această Ica apare în forță și îi pune lui Nic firimituri, gem precum și un anumit număr de melci în pat (activitate pe care eu consider că doar Nic are dreptul să o facă), dar ultima povestire, cea cu noul învățător, este atât de grozavă, încât nu văd cum aș mai putea să fac altceva decât să caut repede celelalte cărți cu Nic Năstrușnic și să le citesc pe toate!
