VIDEO: Nae Caranfil ne spune povestea Papagalului mut, la București FM
Articol de andreiabarsanbfm, 21 februarie 2019, 18:18 / actualizat: 21 februarie 2019, 21:01
În această seară , de la ora 19:00, la TNB, se joacă spectacolul ”Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”, în regia lui Nae Caranfil.
L-am provocat pe regizor să ne vorbească despre cum a fost munca în sala de teatru față de cea de pe platoul de filmare, la București FM.
”Îmi place cuvântul bucurie, pentru că asta încerc eu să obțin prin ceea ce fac în domeniul artistic. În afară de profunzimi, estetică, poetică, baza ar trebui să fie o senzație de bucurie când pleci de la ceva făcut de mine”, spune Nae Caranfil.
Spectacolul, care a cucerit rapid publicul și a fost foarte bine primit și de majoritatea cronicarilor, reprezintă revenirea cineastul în teatru, după aproape trei decenii, dar și debutul la Teatrul Național.
”Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat” prezintă un episod din viața cavalerului d’Eon, trimis în Rusia, la Curtea Elisabetei I, travestit în femeie. Spionul, devenit domnișoara de lectură a țarinei, are sarcina de a face diligențe în favoarea Franţei. Și planul său reușește.
Se pare că acest personaj a petrecut mult timp în haine de femeie, iar șarmul său a cucerit multe celebrități ale vremii sale. De el s-a îndrăgostit și Beaumarchais, ne-a povestit Nae Caranfil, în emisiunea Spectacol@ București.ro.
Textul îi aparține lui Nae Caranfil, și are în sine o poveste. Despre acest fapt a aflat dintr-o notă de subsol, citind Craii de Curtea Veche a lui Mateiu Caragiale. Cum, la începutul anilor 90, aflându-se în Franța, un producător i-a propus să facă un film care să nu vorbească tot despre realitățile românești ale momentului, Caranfil s-a gândit că acestă istorioară i-ar putea deveni subiect. A fost nevoit să petreacă ore bune în Biblioteca Națională din Paris, dar cum datele găsite erau puține, a abandonat proiectul. A revenit asupra lui abia în 2008, când documentarea era mult mai ușoară datorită internetului. Dar se schimbaseră vremurile, iar filmările la Sankt Peterburg ar fi însemnat costuri uriașe. Așa că, scenariul a fost pus într-un sertar. Și dacă nu a putut deveni film, din pricina sumelor de bani pe care le-ar fi presupus producția, regizorul l-a adaptat acum pentru teatru, provocat de invitația directorului Ion Caramitru de a monta la Naționalul bucureștean.
Regizorul a povestit, în studioul București FM, și depre debutul său teatral, imediat după terminarea facultății, despre anii de studenție și despre pasiunea despre muzică. O regăsim în filmele sale, în diferite forme, de la muzica special compusă de el pentru o anumită peliculă, până la cântece interpretate cu propria-i voce, așa cum e momentul de karaoke din ”Filantropica”, sau songul de pe genericul celei mai recente producții, ”6,9 pe Scara Richter”.
”6,9 … e un film la care am lucrat cu mare bucurie” a mărturisit Nae Caranfil, și datorită faptului că a beneficiat de o mai mare libertate din partea producătorului său, Cristian Mungiu, dar și datorită echipei. Momentul premierei, însă, nu a mai fost unul la fel de norocos, pentru că publicul țintă era în acele zile în Piața Victoriei și nu a avut timp de mers la cinema, iar filmul a trecut aproape neobservat. Și cum nici buget de publicitate nu a avut, cutremurul care a zgâlțâit Romania înainte de lansarea filmului, a fost doar de 5 grade și ceva, ”nu am avut bani de unul de 6,9”, spune cu umor regizorul.
