Sustenabilitatea în România. Cum arată o companie sustenabilă?

Sustenabilitatea este tot mai prezentă în strategiile companiilor și în politicile publice. Ce trebuie să facă România pentru a deveni mai responsabilă față de mediu și resurse?

Articol de Monica Liche, 29 octombrie 2026, 17:01

Sustenabilitatea devine o direcție de viitor pentru business, investiții și decizii politice.
Discutăm despre cum se transformă economia, în contextul Zilei Naționale a Sustenabilității (27 octombrie), cu Dragoș Tuță Mihaylov, fondatorul Ambasadei Sustenabilității în România, invitatul lui Răzvan Ursuleanu În Comunitate.

Greenwashing

Vedem tot mai des produse prezentate drept „eco”, „naturale” sau „prietenoase cu mediul”. Dar cât adevăr există în spatele acestor etichete? Dragoș Tuță Mihaylov, fondatorul Ambasadei Sustenabilității, a explicat cum se manifestă fenomenul numit greenwashing și de ce firmele trebuie să își susțină afirmațiile cu dovezi.

„E destul de des întâlnită sau a fost, pentru că sperăm ca din 27 septembrie, de când în Uniunea Europeană nu mai pot scrie oriunde ”eco” sau “prietenos cu mediul” fără să prezint și dovezile, nici măcar «neutru climatic» doar pe bază de compensări. Deci, este o practică pe care am văzut-o, dar în economia românească recunosc că sunt foarte puține exemple în care să-i putem bănui pe reprezentanții mediului privat de rea-voință sau de intenția de a manipula. Majoritatea semnalelor pe care le-am văzut în comunicarea publică au fost mai degrabă dorința de a spune că facem și lucruri bune și, de multe ori, fără dovezi, am văzut comunicări exagerate din această perspectivă. (…) Amenzile aplicate,  pentru cei  care vor face greenwashing din 27 septembrie înainte nu sunt mici deloc. Pot ajunge chiar până la 4% din cifra de afaceri.”

O companie sustenabilă trebuie să aibă grijă de mediu, de angajați și de propria stabilitate

Sustenabilitatea este asociată, de obicei, cu protejarea mediului. În realitate, explică invitatul, lucrurile sunt mai complexe. O afacere trebuie să fie profitabilă, să își respecte angajații și să reducă efectele negative asupra mediului. Iar diferența dintre intenții și rezultate se vede în deciziile și în bugetele companiei.

„Această dovadă ar trebui să fie înțeleasă de antreprenorii, de fondatorii și de managerii din România, că ea nu este doar o nevoie de a le arăta celorlalți ce faci. Este, de fapt, dovada că afacerea ta va fi, așa cum era și definiția inițială din DEX, sustenabilă, adică stabilă pe termen lung. (…) Sustenabilitatea, ca știință, înseamnă mediu, oameni și economie. Toate cele trei împreună. Și, ca să vă dau două exemple, o firmă profitabilă care poluează sau își tratează rău oamenii nu este o firmă sustenabilă. Dar nici o firmă care respectă mediul și oamenii, dar are pierderi, nu e ceea ce ar trebui să ne dorim pentru economie, deoarece, dacă această firmă are pierderi, va ieși de pe piață. […] Și e important de știut și dacă sustenabilitatea e în strategie și în buget sau e doar în comunicare. Pentru că atunci când este doar în comunicare, rămân doar vorbe, de cele mai multe ori.”

România, pe ultimul loc în Uniunea Europeană la economia circulară

România a făcut progrese în colectarea ambalajelor și în dezvoltarea energiei regenerabile, dar rămâne mult în urmă în alte domenii. Dragoș Tuță Mihaylov atrage atenția asupra economiei circulare, adică folosirea eficientă a resurselor și reducerea risipei. Potrivit cifrelor prezentate de acesta, diferența față de media europeană este foarte mare.

„România, față de angajamentele europene, are zone bune unde performăm și zone unde nu performăm. Avem succese reale, spre exemplu,  tot programul de garanție-returnare pe ambalaje, zona de energie regenerabilă și chiar zona de prosumatori care începe să dea rezultate în acest domeniu al energiei verzi. Dar, în același timp, rămânem și în urmă și aici aș da exemplul economiei circulare, unde, dintre statele UE, ne aflăm, din păcate, pe ultimul loc, cu 1,3%, față de o medie europeană de 12,2%. Avem strategii, din păcate ne lipsește implementarea. Tot sistemul nostru presupune avize lente, instituții fără oameni, legi schimbate foarte, foarte des și asta s-a văzut inclusiv în exemplele din PNRR și scăderea de la 29 la 20 de miliarde de euro.”

Risipa alimentară: când era mai avantajos să arunci mâncarea decât să o donezi

Uneori, chiar legislația poate împiedica o inițiativă bună. Invitatul a povestit cum, în trecut, firmele care voiau să doneze alimente persoanelor vulnerabile ajungeau să plătească TVA pentru produsele oferite, în timp ce distrugerea lor nu presupunea aceeași obligație. Situația a fost schimbată prin colaborarea dintre companii, organizații neguvernamentale și autorități.

„Cadrul legislativ este bun. E nevoie de corecții pentru că le identificăm în momentul în care procesele economice se întâmplă. Și pot să vă dau un exemplu (…) cu legea națională pentru combaterea risipei alimentare, unde, în momentul transpunerii în legislația națională, am ajuns la mai multe blocaje. Dar vă dau doar un exemplu: companiile care doreau să doneze către ONG-uri sau instituții produse alimentare care erau repuse în circuitul economic, respectiv ajungeau la persoane defavorizate, erau obligate să plătească TVA-ul pentru aceste produse. Dacă le-ar fi transformat în deșeu alimentar, nu ar mai fi plătit TVA-ul. Deci, pur și simplu, din punct de vedere economic, era o pierdere să donezi produsele celor care aveau nevoie de ele. Am reușit, în cadrul Coaliției România Sustenabilă, să dezvoltăm o colaborare între companii, societate civilă și zona guvernamentală, astfel încât să creăm dialog și am ajuns la o schimbare a legislației, iar astăzi acele blocaje au dispărut.”

Sustenabilitatea începe cu facturile, locurile de muncă și aerul pe care îl respirăm

Pentru mulți oameni, sustenabilitatea rămâne un termen complicat, asociat cu strategii și obiective îndepărtate. Dragoș Tuță Mihaylov propune o abordare mult mai simplă: să ne gândim la facturile pe care le plătim, la locurile noastre de muncă și la aerul pe care îl respiră copiii. Schimbarea, spune el, poate începe cu deciziile pe care le luăm în fiecare zi.

„Da, trebuie să ne schimbăm comportamentul, dar tema asta pare, așa, foarte generală. E ca și cum ne-am propune să ne lăsăm de o adicție. În cazul discuției noastre, nu este chiar așa. Schimbarea este foarte, foarte simplă și, în primul rând, aș începe spunând că, dacă spunem sustenabilitate, eu vă propun să ne gândim la facturi, la locuri de muncă, la aerul pe care îl respiră copiii noștri în București și la ce fel de economie vom avea peste 10 ani. Sustenabilitatea nu e un proiect al cuiva, e un mod de a lua decizii și de asta este simplu să avem această schimbare în bine de comportament. Fiecare dintre noi poate începe azi cu o decizie măsurabilă. (…) Asta este schimbarea simplă pe care trebuie să o facem: să înțelegem direcția, să înțelegem filozofia din spatele acestui model economic și să începem să o aplicăm și, ușor, ușor, să măsurăm ceea ce facem, pentru că fără să măsurăm nu ne dăm seama de progres.”