Farmecul discret al matematicii

Articol de cristina.toma, 19 mai 2016, 08:57 / actualizat: 19 mai 2016, 14:14

Intotdeauna matematica a fost o materie scolara controversata: pentru un numar mare de elevi era o adevarata sperietoare in vreme ce pentru altii ce-i drept putini la numar parea un joc.
Ce anume ii apropie sau ii indeparteaza pe copii de matematica a ramas pentru multi pedagogi o enigma pentru multa vreme.
Probabil ca si mai putin stiu ca acest cuvant, plin de mister-”matematica” provine din cuvantul grecesc „mathema” care inseamna „a invata” si nu este exclus ca de-a lungul istoriei matematica sa ii fi ajutat pe oameni sa isi dezvolte anumite abilitati care apoi le-au fost necesare in a trai intr-o lume in care tehnica devenea tot mai sofisticata de la un secol la altul. Unii antropologi sunt de parere ca dimpotriva, oamenii au dezvoltat anumite abilitati matematice chiar inainte de aparitia scrierii.
Insa dincolo de orice versiune istorica a dezvoltarii acestei discipline, aflata undeva la granita dintre stiinta si arta isi are legendele si staturile ei.

Un star al matematicii a fost prezent la Bucuresti: Cedric Villani, un tanar matematician francez, laureat al Medaliei Fields pe anul 2010, aceasta disctinctie fiind aproape un echivalent a Premiilor Nobel dar ea nu se acorda decat pentru matematica.
Cedric Villani a tinut in fata studentilor de la Universitatea Politehnica Bucuresti dar si celor veniti de la alte universitati bucurestene – conferinta „Le reveurs lunaires au comment la science a boulverse le course de l’histoire” unde si-a prezentat cartea „Visatori picati din luna, patru genii care au schimbat istoria”, acestia fiind o poveste despre istorie si stiinta care a reusit sa prinda auditoriul chiar daca unii dintre cei care erau prezenti urmau studii umaniste. Studentii au pus intrebari si au cerut autografe pe cartile matematicianului.
Tinerii s-au declarat incantati de conferinta dar si impresionati de personalitatea lui Cedric Villani care pare a iesi din orice tipare si care rastoarna orice stereotipuri pe care cineva si le-a putut face despre matematicieni: un tanar savant ce are ceva din Blaise Pascal dar cu o usoara tușă de la Voltaire.

Universitatea Politehnica Bucuresti i-a acordat acestuia titlul de Doctor Honoris Causa.
Si chiar daca a luat un premiu atat de important pentru matematica, tanarul matematician a ales sa se adreseze si celor pentru care matematica nu a devenit o adevarata pasiune. Astfel a scris o carte aproape imposibil de clasat – nu este nici roman, nici jurnal – „Teorema vie” care descrie cautarile unui matematician in demonstrarea unei teoreme, cautari cu un final fericit. O carte rara din care cititorul afla ce inseamna sa faci cercetare la nivel inalt, in matematica, ce inseamna aventura uluitoare a facerii unei teoreme, plecand de la primele ipoteze, cum treptat problema capata contururi din ce in ce mai precise, trecand prin momentul in care se contureaza limpede ce este de demonstrat si apoi a etapei calculelor si pana la demonstrarea ei, verificarea de catre autori si apoi de catre referenti de specialitate.
Cartea a fost tradusa in limba romana de catre Liviu Ornea si a aparut la editura Humanitas.

O alta carte pe care Cedric Viallani a scris-o este „Visatori picati din luna, patru genii care au schimbat lumea”, o carte de benzi desenate, unde autorul a colaborat cu artistul Baudoin sa ne spuna povestea a doi fizicieni, un matematician si un militar care devin actorii pe cat de discreti, pe atat de importanti ai unei aventuri care ii depasea: Al Doilea Razboi Mondial. Intr-o buna zi sau noapte, in timp ce se plimbau pe strada sau visau la clar de luna au avut o sclipire de geniu care a schimbat fata lumii. Roman politist sau carte stiintifico-fantastica? Ei bine destul de greu de clasificat intr-un gen sau altul, in orice caz mult mai captivanta decat cartile din oricare dintre genurile amintite. Cartea a aparut la editura Trei in traducerea Soniei Berbinski, a Marianei Sovea si a Simonei Aida Manolache.

Ce ar mai trebui sa stiti despre Cedric Villani chiar daca ii cititi cartile: ca daca il veti intalni din intamplare sau daca va reveni la Bucuresti il veti recunoaste usor dupa lavaliera, costumul din trei piese pe care il poarta si mai ales dupa brosa in forma de paianjen pe care o poarta la reverul hainei. El a adoptat acest stil caruia i-a ramas fidel atunci cand a fost ales presedintele “comitetului de organizare al festivitatilor”, numele local al asociatiei studentilor.