Educație incluzivă în România. 300 de copii au nevoie de 300 de prieteni

Lipsa unui parcurs complet pentru copiii vulnerabili

Campania – Toți copiii contează – își propune să fixeze ideea că incluziunea nu este opțională, nu este un gest de empatie de moment, ci ar trebui să devină standard de funcționare al societății. Pentru că, în final, felul în care îi tratăm pe cei vulnerabili spune clar cât de matur este sistemul în care trăim.

 „Campania este foarte proaspătă și ne dorim să fie cât mai vastă, să acopere cât mai multe din județele țării. Vrem ca acest mesaj să ajungă în mintea oamenilor, pentru că ceea ce încercăm să facem este să arătăm că, deși suntem diferiți, trebuie să avem cu toții un loc sub soare și că o societate care se respectă are grijă de persoanele vulnerabile.”

 Participarea publicului ca mecanism de schimbare

 Această nouă inițiativă Conil urmărește implicarea directă a oamenilor. Fiecare mesaj public contribuie la vizibilitate și la schimbarea percepției sociale, iar exemplul personal joacă un rol important.

„Invităm toate persoanele care aud mesajul nostru să facă un filmuleț în care spun – Toți copiii contează – și să explice de ce. Vrem să strângem o colecție de motive reale, pentru că fiecare are un motiv diferit și vrem să vedem de ce contează copiii pentru fiecare dintre noi.”

Educația construită ca traseu complet

 Modelul CONIL pornește de la  lipsa unui parcurs coerent pentru copiii cu dizabilități. Soluția propusă este un sistem integrat, care urmărește copilul de la primii ani până la integrarea profesională. Obiectivul este autonomia, nu doar școlarizarea.

„Ne-am propus să facem un parcurs educațional complet, în care copilul să intre la grădiniță, să facă școala primară, gimnazială, liceul, iar apoi să putem să-i găsim un loc de muncă. Scopul nostru a fost să-i învățăm să fie autonomi, să se întrețină și să poată avea o viață decentă pe cont propriu.”

Formare profesională adaptată realității copiilor

 Educația este conectată direct cu piața muncii. Meseriile sunt alese în funcție de capacitățile copiilor și de aplicabilitatea lor. Dincolo de orice teorie, e nevoie și de rezultate palpabile.

„Am creat o clasă de liceu în care copiii pot învăța o meserie. Ei vor fi tehnician gastronom. Ne-am gândit la ceva care să aibă aplicabilitate și să fie mai ușor de realizat, pentru că mulți dintre copiii cu nevoi speciale sunt mari iubitori de bucătărit.”

Integrarea în muncă

Punctul final al modelului este angajarea. Nu teorie, nu promisiuni. Sunt create structuri care generează locuri de muncă și conectează direct educația cu economia reală.

„Am înființat unitatea protejată în care facem catering și produse promoționale pentru companii. În felul acesta, ele pot cumpăra de la noi și, în același timp, oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilități, care au nevoie de venit și de validare socială.”

 Prietenia ca formă reală de incluziune

 Campania încurajează și contactul direct și stabilirea de relații reale între copii și adulți din comunitate. Se dorește o prezență constantă, interacțiune și construire de relații în timp. Ideea de „prieten” devine un răspuns la nevoile acestora, care poate reduce izolarea și poate schimba percepții la nivel personal, nu doar social.

„Sunt 300 de copii, deci avem nevoie de minimum 300 de prieteni care să vină și să se împrietenească cu unul sau mai mulți copii. Asta înseamnă întâlniri la școală, dar ideal și în afara ei, cu familiile împreună. Invităm oamenii să vină la școală, să-i cunoască și apoi să-și aleagă un prieten. Este un proiect prin care vrem să ne cunoaștem, să intrăm în contact unii cu alții și să construim prietenii reale, de durată.”