Cum să… înțelegi autosabotarea la copii? PODCAST

Articol de Vicentiu Andrei, 9 martie 2026, 07:02

Un copil are un examen important a doua zi, dar în loc să învețe sau să se odihnească, stă până târziu jucându-se pe calculator. Pentru un părinte, reacția poate fi imediată: lipsă de responsabilitate, neatenție sau chiar lene.

În realitate, uneori lucrurile pot fi mai complicate. În episodul recent din seria „Cum să…?”, Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu au discutat despre autosabotare – un mecanism psihologic care poate apărea atât la copii, cât și la adulți.

„Autosabotarea nu este ceva conștient. Nu este o decizie de tipul fac asta ca să ratez. Este un mecanism care apare în spate, fără să ne dăm seama”, explică Amada Bălțățeanu.

Frica de succes

Una dintre ideile surprinzătoare ale discuției este că, uneori, nu eșecul este cel care sperie, ci succesul.

„Din perspectiva creierului este mai comod să controleze un eșec decât să se pregătească pentru așteptările care vin după un succes”, spune Amada Bălțățeanu.

Această perspectivă schimbă felul în care privim anumite comportamente aparent inexplicabile.

„Mi-a rămas în cap ideea asta că un copil poate teme mai mult de rezultatele unui succes decât de un eșec”, spune Flavia Voinea. „Pentru că eșecul este mai ușor de gestionat. Știi ce urmează.”

Nevoia de apartenență

În adolescență, nevoia de apartenență este foarte puternică. Copiii își caută identitatea și încearcă să își găsească locul în grupul lor.

„Succesul este asociat cu ideea de a fi diferit. Iar atunci când ești diferit, există teama că poți fi marginalizat”, explică Amada Bălțățeanu.

În acest context, performanța poate fi percepută ca un risc: succesul îi poate scoate din echilibrul grupului din care fac parte.

Greșeala frecventă a adulților

Presiunea apare adesea și din modul în care adulții vorbesc despre rezultate.

„De multe ori ajungem să legăm valoarea copilului de rezultate. De note, de punctaje, de comparații”, spune Amada Bălțățeanu.

Chiar și atunci când părinții știu că nu este sănătos, comparațiile apar aproape instinctiv.

„Avem o nevoie masivă de comparație”, spune Flavia Voinea. „Și, fără să ne dăm seama, întrebăm mereu: Ce notă au luat ceilalți? Care a fost media clasei?”

Ce pot face părinții

În locul unei presiuni constante asupra rezultatului final, discuția ar trebui să se mute către progres.

„Este important să validăm lucrurile pe care copilul le face bine în proces: cum s-a organizat, cum a învățat, cum și-a clarificat ce nu înțelegea”, explică Amada Bălțățeanu.

Rezultatul contează, desigur, dar nu ar trebui să fie singurul criteriu prin care copilul își măsoară valoarea.

„Dacă reușim să reducem interpretările greșite și să îl facem pe copil să se simtă mai stăpân pe el, atunci rezultatul final va fi, de multe ori, mai bun”, spune Amada Bălțățeanu.

Dincolo de note

Autosabotarea nu este un gest de rebeliune și nici un semn de lipsă de interes. Uneori este doar o formă de protecție în fața presiunii.

Iar primul pas pentru a o înțelege este să privim dincolo de comportamentul de moment și să încercăm să vedem ce se întâmplă, de fapt, în spatele lui.