Bine de citit: Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl

Articol de razvanursuleanu, 16 mai 2024, 09:22

Adelbert von Chamisso a scris această nuvelă în 1814, Thomas Mann i-a scris postfața în 191, iar eu am citit-o în 2024… În acest ritm, nu cred că prefața cărții va fi scrisă mai devreme de anul 2120…

Dacă tot am pomenit de postfața lui Thomas Mann, singurul lucru ce ar mai fi de adăugat despre „Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl” și deopotrivă despre Adelbert von Chamisso, este acela că nu ar mai fi nimic de adăugat, și afirm aceasta fără nicio urmă de ironie.

Thomas Mann îi oferă cititorului un dosar final închegat cu măiestrie, din care nu lipsesc o minuțioasă analiză stilistică asupra lucrării și o prezentare detaliată a autorului, pe care aș putea spune chiar că Mann îl elogiază, drept pentru care orice completare la această postfață nu poate fi altfel definită decât un balast format din cuvinte inutile.

Sursa foto: Razvan Ursuleanu

Mann îi contestă pe criticii literari care considerau că „Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl” este pur și simplu un basm clasic, și afirmă că von Chamisso a scris o nuvelă fantastică, admițând totuși că autorul și-a construit textul pe reperele specifice ale unor basme clasice.

Eu, din spirit de frondă, voi veni totuși cu o completare la postfață și voi afirma că „Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl” este o autobiografie zugrăvită în culorile unei alegorii a lui von Chamisso, acest scriitor extraordinar și fără de patrie pe care l-am descoperit atât de târziu…

Nu îmi pot explica prea bine de ce, dar voi rămâne o vreme în universul clasic german și voi prelungi această romantică suferință literară, trecând direct și fără pauză de la penitența finală a lui Peter Schlemihl la „Suferințele tânărului Werther” a lui Goethe.

„Viel Glück!”, dragi cititori care ați ales să-mi împărtășiți soarta…