Bine de citit: Fantomele soarelui
Articol de razvanursuleanu, 10 octombrie 2022, 09:37
David „Lucky” Starr și John Bigman Jones. Două personaje care te trimit cu gândul la mafia newyorkeză a anilor ’20 (probabil că este bine să precizez că mă refer la secolul al XX-lea…), doar că Isaac Asimov a dat aceste nume celor doi superdetectivi ai săi care, pe parcursul a șase nuvele, fac practic ordine în întregul nostru sistem solar.
„Fantomele soarelui” cuprinde două dintre aceste nuvele: „Oceanul” (Lucky Starr and the Oceans of Venus“ în original) și „Proiectul Lumina” (“Lucky Starr and the Big Sun of Mercury”). Nu sunt primele din serie, iar recomandarea pentru cititorii ordonați, o categorie din care nu fac parte, ar fi să înceapă lectura cu „David Starr, Space Ranger”, cu precizarea că deși există câteva pasaje ce se referă la aventuri anterioare, nuvelele nu au o legătură directă între ele și pot fi considerate șase povești diferite.
Asimov a inventat o rețetă infailibilă pentru cei doi eroi ai săi, dar o rețetă cu ingrediente clasice, și cred că aș putea aproxima dozajul folosit pentru a-i crea pe Lucky și pe Bigman. Lucky are în compoziție 80% din sergentul Elk (unul din eroii lui Edgar Wallace, este tipul de detectiv aflat mereu în stare de alertă pentru care doar cazul la care lucrează are importanță, toate celelalte activități fiind irelevante) și 20% Hercule Poirot (mai sunt și momente în care Lucky doar stă și pune lucrurile cap la cap, fără a acționa într-un mod spectaculos).
Bigman este format din două părți aproximativ egale. 50% Sancho Panza (prieten credincios și loial) și 50% Planchet, valetul lui d’Artagnan (personaj amuzant, dar foarte bine pregătit din punct de vedere militar).
Cele două texte abundă în pasaje ce pot fi percepute drept infantile, dar autorul a încadrat de la bun început întreaga serie în genul literaturii SF pentru copii, astfel că un cititor adult trebuie să judece ca atare aceste nuvele.
