Taxe bizare, aplicate in istorie
Articol de alinadecu, 18 ianuarie 2022, 14:29
Va vor pune imaginatia la incercare, ba chiar si logica.
În Egiptul antic, uleiul de gătit era impozitat. Oamenii nu aveau voie să refolosească, erau obligati să cumpere. Era vândut doar de faraon. Cei care colectau taxele și scribii vizitau casele oamenilor pentru a se asigura că nu refoloseau grăsimea sau foloseau alternative mai ieftine a uleiului de gătit.
În Roma antică, urina umană era o marfă valoroasă, folosită pentru bronzare, spălarea rufelor sau chiar periatul dinților, scriu in cartea ,,Freakonomics”, Steven Levitt și Stephnen Dubner. Persoanele cu spirit antreprenorial au început să o colecteze, în speranța obtinerii de profit. Impărații Nero și Vespasian au observat, au introdus o taxă, pe achiziția de urină, de aici si o frază latină populară “pecunia non olet” sau „banii nu au miros”, in sensul că banii nu valorează mai mult sau mai puțin în funcție de locul de unde provin.
O alta este taxa de 141 de ani pe săpun, care a intrat în vigoare în 1712. Bogații din Anglia au avut mereu tendința de a-i vedea pe cei săraci drept ingrați urât mirositori. Prin introducerea taxei, cei saraci sau prost platiti nu si-au mai permis sapunul.
Din dorinta de a occidentaliza societatea rusă, în 1698 țarul Petru cel Mare a pus o taxă pe ceea ce considera a fi de modă veche: barba. Cei care optau să-și păstreze barba, primeau un jeton ca dovadă a plății, pe care erau inscripționate cuvintele: Barba este o povară de prisos. Regele Henry al VIII-lea a introdus o taxă similară, dar suma era în funcție de statutul bărbatului în societate. Prin urmare, părul facial a devenit rapid un simbol al statutului.
Dacă erai un cavaler în Anglia medievală, era o onoare să fii chemat la război în serviciul regelui. Dacă refuzai, trebuia sa platesti numita „scutage”, cunoscută drept taxă de lașitate. S-a transformat apoi într-o amendă uriașă, până a devenit redundantă în secolul XIV.
Între 1885 – 1923, Canada a impus o taxă tuturor imigranților care veneau din China, pentru a descuraja imigranții din orientul îndepărtat. Într-o perioadă în care niciun alt grup etnic nu plătea nimic „Taxa de cap chinez” le cerea coloniștilor să dea 50 dolari, valoarea acesteia crescand pe parcursul timpului.
