Investigațiile RM, CT și Ecografiile Musculo-scheletale

Articol de arionmihaela, 3 noiembrie 2026, 11:59

Investigațiile RM, CT și Ecografiile Musculo-scheletale în Patologia Umărului, Genunchiului și Șoldului

Durerea de umăr, genunchi sau șold este motivul numărul 1 de prezentare la ortoped.

Radiografia simplă arată osul, dar nu arată ce doare de fapt în 80% din cazuri: ligamente, tendoane, cartilaj, labrum, menisc.

Aici intervin cele trei metode moderne de imagistică: Ecografia, RMN-ul și CT-ul. Nu se concurează, se completează.

Alegerea corectă scurtează diagnosticul cu luni și evită operații inutile.

Principiile celor trei metode

ECOGRAFIA MUSCULO-SCHELETALĂ

Folosește ultrasunete, fără radiații, fără contraindicații.

Vede excelent structuri superficiale: tendoane, mușchi, burse, ligamente colaterale, lichid articular.

Este dinamică: putem ruga pacientul să ridice brațul și vedem în timp real dacă tendonul se blochează sub acromion.

Este singura care permite ghidarea infiltrațiilor cu precizie milimetrică.

Limită: nu vede în interiorul osului și nu vede bine structuri profunde precum ligamentul încrucișat sau labrumul profund.

REZONANȚA MAGNETICĂ (RMN)

Standardul de aur pentru țesuturi moi. Folosește câmp magnetic, fără radiații.

Vede tot: cartilaj articular, menisc, ligament încrucișat, labrum, măduvă osoasă, edem osos, tumori.

Este indispensabilă când suspectăm leziuni intra-articulare.

Se poate face RMN nativ sau cu substanță de contrast intra-articular (artro-RMN) pentru leziuni foarte fine de labrum.

Durata: 20-30 minute per articulație. Contraindicații: pacemaker vechi, proteze metalice feromagnetice, claustrofobie severă.

TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ (CT)

Vede osul cel mai bine.

Cu reconstrucție 3D, arată exact unde e fractura, cât e deplasată, cum să punem șuruburile.

În patologia non-traumatică, CT-ul e util pentru calcificări, artroză avansată cu măsurători pentru proteză, și pentru artro-CT când RMN-ul nu se poate face.

Umărul – cea mai mobilă și cea mai instabilă articulație

Algoritm de investigație:

Pasul 1: Ecografia – Prima linie la orice durere de umăr. În 5 minute diagnosticăm: ruptură de supraspinos (sensibilitate 92%), bursită subacromială, tendinită calcificată, luxație de biceps. Putem măsura dimensiunea rupturii și retracția. Ideală pentru urmărire post-operatorie.

Pasul 2: RMN – Când ecografia arată ruptură mare, când pacientul este tânăr și sportiv cu suspiciune de instabilitate, sau când durerea persistă în ciuda tratamentului.

RMN-ul arată: tipul rupturii (parțială sau totală), gradul de atrofie grasă a mușchiului (semnul Goutallier – crucial pentru decizia operatorie), leziunea Bankart de labrum, leziunea SLAP, edemul osos din contuzii.

Artro-RMN-ul cu contrast este obligatoriu pentru instabilitate: vede labrumul dezlipit de pe glenă pe care RMN-ul simplu îl ratează în 30% din cazuri.

Pasul 3: CT – În traumatologie: fractură de cap humeral, de glenă, de claviculă. Reconstrucția 3D ajută la planificarea protezei inverse de umăr în artroza severă. Măsoară uzura glenei.

Genunchiul – articulația cea mai operată

Patologia principală: rupturi de menisc, rupturi de ligament încrucișat anterior (LIA), leziuni de cartilaj, artroză.
Algoritm de investigație:

Pasul 1: Ecografia – Utilă dar limitată. Vede excelent: chistul Baker din spatele genunchiului, tendinita rotuliană la săritori, bursita, ligamentele colaterale (LCM, LCL), corpii liberi superficiali. Nu vede meniscurile complet și nu vede LIA în profunzime. O folosim pentru puncția de lichid și infiltrații.

Pasul 2: RMN – Indicație absolută după entorsă cu hemartroză. Ce arată:

Meniscul: ruptură radială, în toartă de coș, clivaj orizontal. Sensibilitate 90%.

LIA: semnul direct al întreruperii fibrelor, edem osos tipic pe condilul femural extern și platoul tibial – amprenta entorsei.

Cartilaj: clasificare Outerbridge I-IV, leziuni condrale care explică blocajele.

Ligament încrucișat posterior, colaterale, tendon rotulian, tract iliotibial.

Pasul 3: CT – Pentru fracturi de platou tibial, rotulă, de condili femurali. Pentru măsurarea axei piciorului înainte de osteotomie. Pentru planificarea protezei totale de genunchi cu ghiduri personalizate. CT-ul măsoară unghiul de torsiune când rotula fuge.

Șoldul – articulație profundă, greu de examinat

Patologia principală: coxartroză, conflict femuro-acetabular (FAI), rupturi de labrum, necroză avasculară de cap femural, tendinite de fesieri.
Algoritm de investigație:

Pasul 1: Ecografia – Mai greu de făcut din cauza profunzimii, dar foarte utilă.

Detectează: revărsat articular (primul semn de necroză sau infecție la copil), tendinita fesierului mediu și mic (cauza numărul 1 de durere laterală de șold confundată cu sciatica), bursita trohanteriană, tendinita de psoas.

Ghidează infiltrația intra-articulară de șold, care altfel este oarbă și riscantă.

Pasul 2: RMN – Investigația de elecție pentru durerea de șold la tânăr.

Necroza avasculară: RMN-ul o vede cu 6 luni înainte de radiografie. Semnul tipic în “bandă” pe T1.

Conflictul femuro-acetabular și ruptura de labrum: Aici artro-RMN-ul este superior.  Fără artro-RMN, 40% din rupturile de labrum sunt invizibile.
Edemul de măduvă: la sportivi, suprasolicitare.
Tumori și infecții.

Pasul 3: CT – Esențial în coxartroza avansată.

Măsoară: unghiul de acoperire acetabulară, versiunea femurală, pierderea de stoc osos pentru a alege proteza.

În fracturi de bazin și acetabul, CT 3D este obligatoriu.

Concluzie practică pentru medic și pacient

Nu există investigație “mai bună”. Există investigație potrivită la momentul potrivit.

Începe cu ecografie dacă suspectezi tendon, bursă, mușchi sau vrei o infiltrație. E rapidă, ieftină, dinamică.

Fă RMN dacă suspectezi leziune intra-articulară, dacă ești tânăr sportiv, dacă vrei să eviți o artroscopie inutilă sau dacă planifici una.

Fă CT dacă e vorba de os: fractură, artroză severă pentru proteză, măsurători.

Regula de aur: imaginea nu tratează pacientul.

Un RMN arată rupturi de menisc la 30% din oamenii peste 50 de ani fără nicio durere.

Un CT arată calcificări la umăr fără simptome.

Corelarea clinică, examenul ortopedic și istoricul pacientului sunt cele care decid dacă ceea ce se vede pe RMN, CT sau ecografie trebuie operat, infiltrat sau doar recuperat prin kinetoterapie.

Mai multe despre toate acestea aflați în această seară, la Întâlniri Capitale, de la Dr. Sorin Ghiea, Medic Primar Radiologie și Imagistică Medicală.