Manualele de scoala

Articol de Cosmin Boroiu, 15 noiembrie 2013, 14:50 / actualizat: 4 iunie 2014, 14:57

Stau sa ma gandesc cata lume o sa ma injure dupa ce scriu acest comentariu, dar cineva tot trebuie sa o faca.

In urma cu multi ani citeam undeva ca „cel mai greu este sa lupti impotriva manualelor de scoala” cu referire la faptul ca ideile care ti s-au inoculat la varsta la care esti cel mai receptiv se transforma in convingeri intime care cu greu mai pot fi schimbate la varsta adulta.

Am invatat cu totii in scoala ca suntem binecuvantati sa locuim intr-o tara care are de toate si din plin: relief variat, clima prielnica, minereuri multe, pamant roditor, petrol si gaze, carbune din plin, rauri multe si navalnice, paduri dese si intinse…. si tot asa.

Nu-i de mirare ca nu exista roman care sa nu fie convins ca „in tara asta nu se moare niciodata de foame”.

Cum sa le explici unor oameni care, in fond, sunt profund patrioti, ca muntii nostri aur purtau pe vremea lui Octavian Goga, acum minereul care a mai ramas este in concentratii atat de mici incat aurul mai poate fi extras doar cu procedee scumpe si complicate, al care putini investitori se mai incumeta?

Cum sa le explici ca petrolul si gazele or fi fost ele din plin in anii 30, cand nevoile economiei erau incomparabil mai mici decat astazi, dar acum cu greu mai reusim sa stoarcem 5 milioane de tone pe an, iar rezervele de gaze pe care le stim nu ne mai ajung decat vre-o 20 de ani.

La fel de greu este sa-i lamuresti ca raurile noastre nu sunt nici asa de abundente nici asa de navalnice cum scrie in legendele neamului, asa ca potentialul utilizabil pentru hidroelectricitate a cam ajuns la limita, iar loc pentru alte hidrocentrale nu mai exista.

Nici mitul comunist la marilor cariere de carbune nu ar mai trebui sa existe, pentru ca ce extragem noi in Oltenia este un fel de amestec de carbune cu pamant, cu putere calorica la jumatate fata de ce au nemtii sau polonezii in zacamintele lor si din cauza asta termocentralele noastre functioneaza prost, consuma mult si polueaza si mai mult.

Elanuri patriotico-ecologiste ne indeamna sa respingem orice posibil nou investitor suspectandu-l fie ca vrea sa ne fure averea pamantului stramosesc, fie ca vrea sa ne otraveasca in vreme ce el se umple de bani, fie de amandoua.

Poate ar trebui sa invatam sa gandim ca japonezii, care au avut norocul sa traiasca intr-o tara fara alte resurse decat harnicia si inteligenta.

Dupa catastrofa de la Fukushima multi japonezi s-au repezit sa ceara renuntarea la energia atomica.

Au venit, insa, mintile lucide si au aratat ca elanul ecologist, admirabil in fond, ar costa atat de mult bugetul statului in importuri de petrol si gaze incat nici macar proverbiala lor harnicie nu i-ar mai salva de la prabusirea nivelului de trai.

Mai aproape de noi, Germania s-a grabit sa-si confirme titlul de campion al energiilor verzi si a anuntat ca-si inchide toate centralele atomice ca sa nu existe vre-o Fukushima pe Rin.

A aparut comisarul european pentru energie, Guenther Oettinger – neamt de felul lui ! – care i-a avertizat pe conationali sa o lase mai moale cu supralicitarea ecologista si sa dea drumul si la gazele de sist, pentru ca altfel o iau americanii atat de repede inainte ca nici un BMW nu mai poate sa-i ajunga.

A mai venit si ministrul german al mediului care a calculat ca trecerea economiei la energie regenerabila 100% ar costa tara 1000 de miliarde de euro!

Nici englezii nu-si fac iluzii despre bogatiile cu care le-a binecuvantat Mama Natura tara, asa incat premierul David Dameron a dat lumina verde exploatarii gazelor de sist, fara sa fie cutremurat de amenintarea cu catastrofa seismica potentiala.

Ba i-a mai chemat si pe francezi sa-i mai construiasca niste centrale atomice de ultima generatie.

Da, dar NOI suntem vigilenti si patrioti, nu ne lasam asa usor pacaliti ca EI !

De Rasvan Roceanu