Chiar știm cine a fost Stela Popescu?

Articol de andreiabarsanbfm, 24 noiembrie 2017, 11:18

De ieri după amiază se rostogolesc cuvintele despre Stela Popescu. Sunt multe gânduri frumoase, sunt evocări de suflet rostite de la oameni cu suflet care au cunoscut-o cu adevărat, dar și multe cuvinte împachetate cu grijă de oameni care profită de acest prilej pentru a vorbi despre ei, de fapt. Știm, se întâmplă așa de câte ori pleacă un artist!

E trist, dar lăsăm aceste lucruri să se întâmple. Televiziuni, ziare, site-uri diverse se bat să dea primii știrea teribilă. Și atunci copy-paste își intră în drepturi. Și cum tabloidele au cel mai mare trafic, ceea ce au postat ele devine rapid informație demnă de multiplicat.

Dar cine a fost actrița Stela Popescu? Era atât de simplu să afle!

Teatrul de Comedie și-a făcut datoria de onoare și a postat un articol pe pagina sa de Facebook în care erau amintite rolurile sale importante de pe această scenă, unde Stela Popescu a jucat aproape un sfert de veac.

A fost actrița Teatrului de Comedie în perioada 1969 – 1993. ”Stela Popescu a strălucit în roluri memorabile în cele mai longevive spectacole de aici: a jucat timp de 18 ani în Preșul de Ion Băieșu, 12 ani în Pețitoarea de Thornton Wilder, 10 ani în Plicul de Liviu Rebreanu”. Măcar acest fragment merita preluat.

A făcut parte din distribuțiile unor mari spectacole create pe această scenă de Lucian Giurchescu: Văduva Begbick, din ”Dispariția lui Galy Gay” de Bertolt Brecht, 1969,Mașa din ”Trei surori” de A.P.Cehov, 1975, Victoria Arzăreanu din ”Plicul” de Liviu Rebreanu, 1976.

A fost și Lucrezia, în ”Mandragora” de Niccolo Machiavelli, 1970, regia Dinu Cernescu, Mona, în ”Alcor și Mona”, musicalul după Mihail Sebastian,1970, regia Sanda Manu și, evident, Filofteia din ”Preșul” de Ion Băieșu, 1972, regia Ion Cojar, poate cel mai cunoscut rol al său de la Comedie. A jucat în mai multe spectacole regizate de Ion Cojar, Sanda Manu și Valeriu Moisescu, Ion Lucian.

Pe Adela Cîmbescu din ”Sfântul Mitică blajinul” de Aurel Baranga, 1987, a interpretat-o și pe scenă, în regia lui Valeriu Moisescu, dar și în ecranizarea pentru televiziune, din 1982, a lui Nae Cosmescu.

Și pentru că am gasit un mesaj absolut tulburător al regizoarei Andreea Vulpe, mi-ar plăcea ca publicul care a știe pe Stela Popescu doar din reclamele acelea sau din momentele umoristice din ultimii ani, și nu din perioada cu adevărat  valoroasă a scheciurilor sale,  cei care nu i-au ascultat vocea în mari spectacole înregistrate la Teatrul Național Radiofonic, să citească acest fragment: ”De câte ori încercam să mă dumiresc asupra misterului ei, tata (actorul Cornel Vulpe, coleg cu ea la Teatrul de Comedie) se lumina la față și zicea “Steluțaaa!… Ce să-ți spun, puiule, nimeni nu e ca ea! E o mare actriță!”. Dar eu știam, pe vremea aia, că altele erau considerate mari actrițe ale țării. Iar tata vedea prejudecățtile mele și, contrar obiceiului lui de a ma lăsa baltă, nedumerită, se infoia tot și insista: “Puiule, trebuie să crezi doar ce vezi. Și ce-ai văzut azi – era după “Trei surori” – e o mare actriță, nu?” Și era DA, cu toata gura mea spartă, de copil! Gura cu care pot să spun și acum, la fel de tare, la fel de spart, că Stela Popescu a fost pentru mine o mare actriță și, nu numai pentru mine, un mare suflet”.

A făcut peste 25 de filme și nenumătare și felurite emisiuni de televiziune.

În 1958, a debutat în cinematografie în pelicula “Alo? Ați greșit numărul”. “Pe malul stâng al Dunării albastre”, “În fiecare zi mi-e dor de tine”, ”Astă seară dansăm în familie”, ”Elixirul tinereții”, ”Nea Mărin Miliardar”, ”Galax, omul păpușă”, ”Secretul lui Nemesis”, ”Figuranții”, ”A doua cădere a Constantinopolului”, ”Sexy Harem Ada-Kaleh”, ”Vara sentimentală”, ”Un petic de cer”, ”Căruța cu mere”, ”Grăbește-te încet”, ”Tufa de Veneția”, sunt câteva dintre titlurile peliculelor ce au avut-o pe generic.

Din 1963 până în 1969 a jucat la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”, loc unde a revenit în 1993 și unde a rămas până la final.

Iar despre celebrele sale cuplete cu Ștefan Bănică și cu Alexandru Arșinel probabil s-a spus totul. Sau ele au spus totul!

Din amplul documentar al Marinei Bădulescu (Agerpres) am aflat și că a prezentat, alături de actorul Iurie Darie, prima ediție a Festivalului Cerbul de Aur de la Brașov, în 1968.

Ultima perioadă a dedicat-o și celor mici. Prin ordin CGMB, în aprilie 2016 s-a aprobat înființarea Teatrului Stela Popescu.

Premii, onoruri au fost multe sau puține.

La 14 decembrie 2011, Stela Popescu a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului.

Președinția României i-a conferit artistei Stela Popescu, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D — “Arta Spectacolului”, iar în 2016 i-a conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler. În 2002 a obținut, alături de Alexandru Arșinel, premiul special pentru teatru de revistă al UNITER. Actrița a primit Premiul de Excelență, oferit de Uniunea Criticilor Muzicali și Forumul Muzical Român — revista Melos, în cadrul festivității de decernare a Premiilor criticii muzicale pe 2006.

Principesa Margareta, în numele Majestății Sale Regele Mihai I, i-a acordat actriței Stela Popescu, Medalia Nihil Sine Deo, 2013

Românii au iubit-o și au așteptat-o în orice colț de lume se aflau.

Și tot cu vorbele Andreei Vulpe aș vrea să închei, pentru că, sigur, foarte puțini, doar cei foarte apropiați au știut asta: ”Stela Popescu purta ascuns tot intunericul care exista în fiecare din noi. Doar că știa, ca nimeni alta, că n-are dreptul să-l verse asupra lumii. Știa că, dacă are ceva de jucat aici, printre noi, rolul ei e de a dărui bucurie, speranță, încredere, putere de a rezista întunericului”.