Cum să… gestionezi oamenii care se gândesc doar la ei?

Articol de Vicentiu Andrei, 15 iunie 2026, 07:05

Există în viața majorității oamenilor cel puțin un coleg, un cunoscut sau un copil care pare să plaseze propria persoană în centrul oricărei situații, fără să acorde prea multă atenție efectelor asupra celorlalți. Într-un nou episod Cum Să, Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu au abordat egocentrismul — de unde vine, de ce persistă și ce poate face concret cineva care vrea să schimbe dinamica.

Nu poți schimba omul de lângă tine — dar poți schimba dinamica

Primul lucru pe care Amada Bălțățeanu l-a clarificat este și cel mai greu de acceptat: nimeni nu schimbă pe altcineva prin forță sau prin convingere directă.

“Nu poți să schimbi omul de lângă tine. Ce poți să faci în schimb este să faci o schimbare la tine care să genereze o schimbare la el.”- Amada Bălțățeanu

Comportamentul egocentric al unui adult s-a format de-a lungul anilor, consolidat de fiecare dată când cei din jur l-au acceptat fără reacție. Cu cât a trecut mai mult timp fără un factor declanșator real, cu atât comportamentul a devenit mai stabil și mai greu de modificat din exterior.

De ce argumentele nu funcționează?

Reacția instinctivă în fața unui comportament egocentric este să îl numești, să îl explici, să argumentezi de ce este greșit. Amada Bălțățeanu explică de ce această abordare produce efectul opus:

“Când te duci într-o zonă rațională de argumentație, se va duce într-o zonă de contra-argumentație. Și o dată ce scoate argumentele respective, el, de fapt, își dă dreptate pe ceea ce face, drept urmare menține comportamentul.”- Amada Bălțățeanu

Defensiva nu doar că blochează schimbarea – o consolidează. Dacă scopul este să activezi empatia celuilalt, calea nu este rațiunea, ci emoția. Vorbind despre ce simți ca efect al unei dinamici, nu despre ce gândești sau ce crezi că greșește celălalt, există o șansă mult mai mare de a atinge ceva real în interlocutor.

Egocentrismul la adolescenți — de ce e diferit

La copii și adolescenți, tabloul e diferit și merită înțeles separat. Focusul pe sine în această perioadă nu este un defect de caracter — este parte din procesul normal de căutare a identității.

“Atâta timp cât căutarea identității implică întrebări despre mine, asta te face să cauți răspunsuri la întrebările tale și să fii perceput în exteriorul tău ca fiind egocentrist. Și tu chiar ești egocentrist, dar pe un fond de care ai nevoie.” – Amada Bălțățeanu

Problema apare atunci când adolescentul nu primește ghidaj și nu găsește răspunsurile de care are nevoie. Focusul pe sine rămâne și la maturitate, nu din rea-voință, ci pentru că nu a existat niciodată un proces conștient de extindere a perspectivei spre ceilalți.

Empatia se antrenează — și se face prin întrebări, nu prin lecții

Vestea bună, subliniată de Amada Bălțățeanu, este că empatia nu este un dat fix. Se antrenează – la orice vârstă, dar mai eficient de timpuriu și mai ușor cu ghidaj.

Cheia nu este să le explici copiilor cât de egoist se comportă sau să le dai lecții despre grijă față de ceilalți. Este să introduci în mod constant, în conversațiile de zi cu zi, întrebări simple despre trăirea celuilalt:

“Tu cum l-ai văzut că s-a simțit? Nu faci un moment atât de mare despre cum se simte, dar pui o întrebare sau două doar despre trăire.” – Amada Bălțățeanu

Repetat în timp, acest tip de întrebare construiește un reflex — obiceiul de a lua în calcul perspectiva celuilalt, nu ca obligație morală, ci ca parte naturală a modului de a procesa situațiile.

Social media complică totul

Un ultim element adus în discuție: mediul extern în care cresc copiii de astăzi amplifică în mod sistematic focusul pe sine. Like-urile, validarea publică, vizibilitatea pe rețelele sociale — toate consolidează ideea că centrul atenției ești tu și că performanța personală este cea care contează.

“Munca noastră e mai grea în momentul ăsta, în care nu este doar despre ce e firesc și natural în procesul lor de creștere și dezvoltare, ci este dublat și de ce se întâmplă în mediul extern acum.”— Flavia Voinea

Asta nu înseamnă că e imposibil — înseamnă că efortul de a ghida empatia unui copil trebuie să fie mai conștient și mai constant decât oricând.

Ascultă AICI episodul complet pentru a urmări întreaga conversație cu Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu!