Curtea Domnească va fi pusă în siguranță, din nou!

Articol de Mircea Apostolescu, 25 mai 2026, 10:09

Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu a semnat, autorizația de construire pentru punerea în siguranță a Palatului Voievodal Curtea Domnească.

Lucrările ar putea începe în 3-4 săptămâni și ar urma să dureze 4-6 luni.

Vestigiile se află pe Strada Franceză nr. 19-23, ocupă o suprafață de 3.380 mp și conțin nouă corpuri de clădire.

S-a mai încercat o punere în siguranță, în 2018, însă lucrările au fost oprite doi ani mai târziu și abandonate. Nu au fost luate atunci nici cele mai mici măsuri de conservare a monumentului istoric.

Până în 2015, aici a funcționat un muzeu.

După etapa de punere în siguranță, Curtea Veche va intra într-un proces de restaurare.

Situl arheologic complex, construit, îmbunătățit și reparat în perioada secolelor XIV-XVIII, a fost martorul celor mai importate momente din istoria Bucureștiului dar și a Țării Românești.

Timp de secole, a fost centrul politic, administrativ și comercial al Țării Românești și reședința unor mari voievozi precum: Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu.

Bucureștiul s-a format în jurul Curții Domnești!

Bucureștiul a luat, practic, ființă, in jurul Curții Domnești, care fusese fortificată cu o întăritură de bușteni, încă din vremea lui Mircea Ciobanul, ale cărei vestigii au fost descoperite de arheologi, prin 2010, pe Strada Gabroveni.

Negustorii care își aduceau mărfurile în Țara Românească ajungeau, obligatoriu, la Curtea Domnească.
Aici, datorită siguranței oferite de apropierea străjilor domnești înarmate, s-au dezvoltat hanurile, unde negustorii puteau poposi și își puteau face negoțul în siguranță.
Apoi, se dezvoltă mahalalele, adică cartierele.

Astfel, în secolele XIV-XVI, orașul este, practic, centrat, în jurul Curții Domnești.

Povestea Curții Domnești începe cu documentul de pe 20 septembrie 1459, pe care Domnul Vlad Țepeș îl dădea, aici, la Curtea Domnească, atestând denumirea de “Cetatea București”, precum și faptul că, aici, se află una dintre cele două capitale ale Țării Românești.
Cealaltă capitală se află la Târgoviște.

Cele două Capitalele erau folosite în funcție de relația Domnului respectiv cu Imperiul Otoman. Dacă relațiile cu Poarta erau bune, domnul stătea la București. Dacă relațiile erau mai puțin bune, Domnul stătea la Târgoviște, căci Bucureștiul era prea aproape de Giurgiu și prea la îndemâna turcilor.

Există, însă, vestigii arheologice, datând de dinaintea atestării documentare din 20 septembrie 1459, din secolul al XIV-lea și chiar mai vechi.

Cum s-a născut legenda “vampirului Dracula”…

În decursul vremilor, zidurile Curții Domnești au fost martore unor aprige lupte pentru putere, urmate, nu de puține ori, de evenimente sângeroase.
Mulți dintre noi am auzit de “vampirul Dracula”.
Legenda acestuia pornește, însă, de la Domnul Vlad al III-lea, numit și Drăculea sau Țepeș.

Numele Drăculeștilor a provenit de la hainele negre pe care Domnul Vlad Dracul le purta, ca
semn al apartenenței la un ordin cavaleresc al vremii
Iar supranumele de Țepeș Vodă i-a fost atribuit lui Vlad al III-lea din cauza pedepsei cu tragerea în țeapă pe care o aplică dușmanilor, hoților și celor care-i nesocoteau poruncile.

Chiar negustorii sași din Brașov au fost pedepsiți pentru nerespectarea privilegiilor comerciale poruncite de Domnul Țării Românești.
Ei aveau permisiunea de a-și aduce mărfurile, în anumite condiții, în anumite perioade și în anumite târguri, pentru a se putea dezvolta și negustorii locali.
Sașii brașoveni nu doar că au călcat poruncile lui Țepeș, dar au dat adăpost și ajutor dușmanilor săi, pentru aceste fapte fiind pedepsiți sângeros de către aprigul Vlad.
Așa s-au născut legenda “vampirului Dracula”.

Dar Țepeș nu a fost singurul și poate nici cel mai sângeros domn al Țării Românești legat de Cetatea București.
Acest “titlu” i-ar putea reveni lui Mircea Ciobanul, care, în două rânduri, a invitat, la Curtea Domnească, sute de boieri, sub pretextul participării la Sfatul Țării sau la ospețe. De ambele dăți, boierii au fost “tăiați”, fără nicio milă.
Tot Mircea Ciobanul este, însă, și domnul care reclădește Curtea Domnească, dându-i forma de astăzi și ctitorește biserica din imediata apropiere a Curții, Biserica Sfântul Anton, din ziua de astăzi.

Curtea Domnească a mai fost pusă în siguranță odată!

Începând din anul 2018, muncitorii fostei Companii de Consolidări au pus în siguranță monumentul.
Fiecare zid, fiecare arcadă au fost sprijinite cu eșafodaje de lemn foarte elaborate și costisitoare, concepute special de către proiectanți.
Nu mai puțin de 300 de metri cubi de lemn au fost necesari pentru punerea în siguranță, pentru că zidurile să nu se surpe, la orice seism.

Mai mult decât atât, muncitorii de la fosta Companie Municipală de Consolidări începuseră, în 2020, înlăturarea planșeelor de beton, turnate prin anii ’70, care îngreunau foarte mult bătrâna structură a Curții Domnești.
Planșeele au fost tăiate, bucățică cu bucățică, pentru a nu distruge vechile ziduri.
Ar fi urmat consolidarea Curții Domnești și, apoi, punerea ei în valoare.
Dar, după 2020, Compania de Consolidări a fost băgată în insolvență și, apoi, în faliment, iar Primăria Capitalei a abandonat Curtea Domnească, până acum.