Despre geopolitică, alianțe, securitate cu Emanuel Cernat, analist de politică externă, #InComunitate

Articol de Monica Liche, 12 martie 2025, 16:46

Lumea se schimbă rapid, iar echilibrul de putere global devine tot mai fragil. SUA își reevaluează poziția în NATO, Franța propune extinderea umbrelei nucleare, iar Europa încearcă să își consolideze autonomia strategică. În acest peisaj complex, România trebuie să își definească propriul drum: cum ne poziționăm în fața noilor provocări și ce înseamnă aceste transformări pentru securitatea națională? Am discutat despre viitorul alianțelor și provocările globale cu Emanuel Cernat, analist de politică externă, invitatul lui Răzvan Ursuleanu #ÎnComunitate.

Poziția geografică – un atu și o provocare

România nu-și poate schimba poziția pe hartă. Un adevăr simplu  care a definit de-a lungul istoriei atât oportunitățile, cât și provocările cu care țara noastră s-a confruntat. În contextul actual, această poziție  pare să devină un avantaj geopolitic, consolidând rolul României în structurile euroatlantice.

 „ În acest moment ne ajută geografia, ne ajută poziția, pentru că, iată, suntem un pion extrem de important și de relevant în această graniță externă, la această graniță estică, la acest flanc estic al Alianței Nord-Atlantice, la această limită a civilizației și, pentru o data, avem speranța că dacă se va mai întâmpla, așa cum s-a întâmplat în ‘45, când s-a lăsat Cortina de Fier, Cortina de Fier nu se mai nu se va mai lăsa la vestul nostru, ci la estul nostru, lucru care totuși are darul de a ne liniști oarecum.”

 Un aliat de nădejde în NATO și UE

 România și-a construit în ultimele decenii o identitate clară ca stat membru NATO și UE, iar acest statut oferă pe lângă protecție și oportunități strategice. „România rămâne un aliat consistent și consecvent al Alianței Nord-Atlantice.” , a subliniat analistul de politică externă, Emanuel Cernat. Acesta a mai adăugat:

“România rămâne un pilon important de securitate în această zonă, pentru Uniunea Europeană. Își continuă practic politica proprie, ceea ce înseamnă zona de apărare, pentru că politica noastră s-a bazat întotdeauna, vorbim de istoria recentă, în mod evident, s-a bazat întotdeauna pe trei piloni principali. Cei trei piloni principali sunt apartenența noastră la Uniunea Europeană, apartenența noastră la Alianța Nord-Atlantică, la NATO și parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ale Americii, ori ceea ce am reușit în ultimii ani și a fost apreciat de către partenerii noștri a fost exact această calitate de aliat de nădejde pe care se pot baza partenerii noștri internaționali.”

 Pericolele care vin din Est

Istoria ne arată că marile amenințări pentru România au venit întotdeauna din Est. Fie că vorbim de fostul Imperiu Țarist, de Uniunea Sovietică sau de Federația Rusă de astăzi, filozofia expansionistă a Rusiei a pus mereu presiune pe securitatea statelor din vecinătate. Războiul din Ucraina nu face decât să reconfirme această realitate.

„Riscul principal și cel mai important vine, așa cum a venit întotdeauna, de la est, și vine de la vecinătatea noastră, indirectă în acest moment,slavă cerului, pentru că nu avem, o graniță cu Federația Rusă, dar din istorie putem învăța că întotdeauna când am avut o graniță directă cu Rusia, fie că s-a numit Imperiul Țarist, fie că fost Uniunea Sovietică, fie că acuma vorbim de Federația Rusă, întotdeauna aceasta a reprezentat o amenințare și a reprezentat o amenințare pentru că filozofia și modul de gândire al rușilor este unul de sorginte imperialistă. Au întipărit în ADN-ul lor această tentație a imperiului. Ecaterina cea Mare spunea că are granițe prea mari pentru a le apăra și atunci singura modalitate de a se apăra este să cucerească noi teritorii.”

Marea Neagră, o miză geopolitică majoră

 România joacă un rol-cheie în menținerea echilibrului de forțe din zonă. Conștientizarea la nivel internațional a relevanței acestei regiuni vine și cu oportunități pentru țara noastră.

„ O oportunitate mare pentru România în acest moment este conștientizarea la nivel european și la nivel nord-Atlantic, ca să spun așa, la nivelul tuturor partenerilor noștri strategici cu privire la relevanța Mării Negre și importanța apărării în zona Mării Negre.

Există o atenție sporită pe care, pe de o parte, Uniunea Europeană a început să o acorde acestei zone, dar mai ales o atenție pe care Alianța Nord-Atlantică o acordă securității la Marea Neagră, pentru că, până la urmă, este o zonă extrem de sensibilă. Întotdeauna, atunci când au început anumite mișcări și anumite zvârcoliri în această parte a Europei, întotdeauna acestea au avut în legătură, într-un fel sau în altul, cu acest bazin al Mării Negre. Faptul că există această conștientizare, s-a văzut că există o strategie a Statelor Unite ale Americii dedicată în special securității la Marea Neagră, cu intenții. E adevărat că a fost inițiată de către fosta administrație, dar ea încă nu a fost denunțată de actuala administrație, deci ea rămâne, în continuare, un subiect prioritar pe agenda de interes strategic a Statelor Unite ale Americii. Un interes care pe noi ne ajută, atâta timp cât se securizează această zonă a Mării Negre. Că vorbim de bazele de la Mihail Kogălniceanu, că vorbim de alte capacități care sunt desfășurate în țara noastră de apărare pe acest flanc estic.Toate aceste lucruri reprezintă garanții de securitate pentru țara noastră și, în consecință, ne încurajează și pe noi să fim mai liniștiți, să privim mai cu încredere.

Speranță pentru stabilitate și pace

Perspectivele pentru Ucraina și întreaga regiune rămân optimiste, pe măsură ce negocierile avansează și scenariile viitoare conturează o posibilă stabilizare.

 „Trebuie să ne uităm cu optimism la ce se întâmplă în acest moment, la negocierile care se poartă în acest moment pentru Ucraina. Un câștig pentru Ucraina și implicit pentru întreaga regiune și pentru întreaga Europă ar fi o blocare a înaintării rusești, o consolidare a Ucrainei, reclădirea Ucrainei, care să devină parte a Uniunii Europene, într-un orizont de timp apropiat și eventual să devină partea Alianței Nord-Atlantice într-un orizont de timp mediu, în așa fel încât practic să poată să-și securizeze atât teritoriul ei, cât și restul Uniunii Europene, să blocheze dorințele de expansiune ale Federației Ruse și să se ajungă la o stare de normalizare, la o revenire la timpurile păcii.”