Bine de citit: Povestiri de parcă ar fi…

Articol de Vicentiu Andrei, 30 septembrie 2024, 11:56

În literatura SF franceză, Gerard Klein este “maître du style”, așa că nu găsesc a fi necesară o prezentare a fiecărei povestiri în parte. Pentru cititorii care poate nu au avut până acum bucuria de a se întâlni cu textele scriitorului francez, cred că un citat din fiecare povestire le poate forma un crâmpei de imagine despre valoarea acestora.

“Întâlnire”
“De aceea, la vremea vacanței, străinii năpădeau în număr mare, se așezau pe terasele cafenelelor și nu făceau decât să se uite cum locuitorii orașului trec prin fața lor și trăiesc.”

“Marginea drumului”
“- Pot să te arunc, spuse omul.
– Pot să te fac să cazi, spuse piatra.”

“Ploaia”
“Sunt atâtea lucruri pe care nu le-am cunoscut. Atâtea întâlniri pe care nu le-am avut, atâtea ființe pe care nu le-am iubit, și pe care le-am văzut limpede ca pe tot atâtea făgăduințe, și care-mi scapă printre degete cu viteza luminii.”

“Ultimul țânțar al verii”
“Se întrebă dacă planeta se simțea brusc singură, de se răcise așa.”

“Bătrânul și spațiul”
“Draga mea Christine, mă întreb dacă legătura dintre noi ar fi dăinuit dacă ți-aș fi vorbit mai puțin despre stele.”

“Valea ecourilor”
“Marte… o lume dintotdeauna pustie… Urmele noastre sparg iregularitatea întâmplătoare a deșertului. Ne vor supraviețui.”

“Discurs pentru aniversarea a o sută de ani ai internaționalei vegetariene”
“Marea neputând furniza, în afară de alge și de plancton, resursele pe care se contase, omenirea trebuia să devină fie vegetariană, fie antropofagă.”

“Cele mai onorabile îndeletniciri de pe pământ…”
“- Știi câți oameni de pe suprafața Pământului au dreptul să-mi citească mie cărțile?
– Nu știu…
– Douăzeci și trei, niciunul mai mult, ba poate chiar unul mai puțin.”

“Un gentleman”
“Era însă de neînchipuit să se-atingă de femeia aceea înainte de-a fi aprofundat sentimentele dintre ei trei seri la rând, pe puțin.”

“Orașele”
“Nimeni nu locuiește în Orașul ăsta. E pustiu. Gol… Dumneata nu ai Oraș? întrebă Mașina.”

“Tunica Nesei”
“Neîndoielnic că nicăieri în altă parte nu mai exista o asemenea tunică, nici vreo altă fată cu păr albastru, oricât de puțin probabil ar fi părut lucrul acesta, într-un univers în care individul nu-i decât fața efemeră a speciei.”

“Scrisoare unei umbre dragi”
“Multe lucruri, în zilele noastre, sunt ținute secrete, de nu cumva ignoranța nu le apără mai bine decât o poliție invizibilă.”

“Planeta cu șapte măști”
“Căci aparținea acelei seminții de ființe care nu sunt la ele acasă nicăieri, iar acolo unde s-au născut mai puțin decât în oricare altă parte: oamenii.”

“Un cântec de piatră”
“Până și în nenorocire, ființele omenești nu fac decât să se repete.”

“Condamnatul”
“Nu-i bine pentru un om ca zeii să-l împovăreze cu prea multă fericire, fără a-l ajuta câtuși de puțin.”

“Întoarcere la origini”
“Se ridică și apucă o piatră rotundă ce aștepta pe o etajeră, piatră pe care o mare ipotetică o dusese spre țărmuri… Și, cu grijă, trânti piatra pe oul lipsit de apărare.”

“Despre literatură”
“…cuvintele sunt sarea aerului, mireasma gurii care se simte de la ureche și, pe deasupra, respectul față de ele e singurul motiv pentru care voi înșivă sunteți respectați.”

“Domeniu interzis”
“…se putea ca o dimensiune nouă a universului să fie revelată de întorsătura unei fraze, de ritmul unui vers, de întrebuințarea unui termen rar sau chiar de semnificativa sărăcie imaginativă a unui scriitor anonim.”

“Recrutorii”
“Te lași dus, băiete, alergi într-acolo unde vor ei.”

“În infern ca în infern”
“- Concluzia noastră este că activitatea dumneavoastră nu-i absolut deloc viabilă în împrejurările actuale.
– Ce să fac? imploră diavolul.
– Schimbați domeniul… Produceți altceva. Nimeni în zilele noastre nu mai crede în infern.”

“Magie neagră”
“Ar fi voit să-și facă o ieșire zgomotoasă ca să puncteze așa cum se cuvine disprețul și dezaprobarea, dar dincolo de pereți, făcând abstracție de dulapuri, de magazie și de closet, nu se mai afla nimic altceva decât spațiul și câteva stele depărtate și invizibile, plus câțiva meteoriți orbi și, din când în când, un atom de hidrogen care-și vedea liniștit de treabă.”

“Tu tot vei muri”
“Pașii ni se auzeau călcând sprinten pe asfalt. Tu te gândeai la tine, iar eu la moartea ta.”

“Martorul”
“- Cu ce scop te aflai acolo? întrebă judecătorul.
… – Din întâmplare, răspunse, din pură întâmplare. Eram în trecere.
– Treceai din întâmplare pe la etajul trei al unei clădiri în care nu cunoști niciun locatar?
– Întocmai… Avem o presimțire. O presimțire groaznică.”

“Călărețul cu centipedul”
“Iar de cumva călăreții nu mai sunt eroii epocii noastre, e doar pentru că azi nu mai există cai, specia lor dispărând, oamenii de-acum continuând să călărească, cu aceeași eleganță de-odinioară, fantastici monștri de metal în noaptea planetelor îndepărtate.”