Bine de citit: AR! GEN! TI! NA!

Articol de razvanursuleanu, 6 septembrie 2022, 09:18

Primul lucru pe care îl poți remarca în clipa în care intri în Muzeul Fotbalului Scoțian din Glasgow este un ecran uriaș, pe care se derulează în buclă unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria campionatelor mondiale de fotbal, iar eu mi-am amintit că văzusem acel meci, în care Archie Gemmill a dansat prin apărarea olandeză și a înscris, iar la final, Scoția a învins Olanda cu 3-2.

Văzusem meciul, eram sigur de asta, dar unde? Campionatul mondial de fotbal din 1978 a fost transmis în Romania, doar că eu mă aflam într-o perioadă a vieții în care țeava cu cornete și bambilicii erau prioritare, puțin îmi păsa mie pe vremea aceea de Mario Alberto Kempes, de Rob Rensenbrink, de Cubillas sau de Zico.

Într-o zi, una din acelea în care ritualul rearanjării cărților din bibliotecă nu mai poate fi amânat, mi-am amintit unde văzusem meciul acela fabulos dintre scoțieni și olandezi. Tot în acel loc urmărisem și finala dintre Argentina și Olanda și tot acolo îi privisem pentru prima oară jucând pe Platini, pe Rossi și pe Rummenigge. Un întreg campionat mondial, pe care eu îl văzusem în întregime… într-o carte scrisă de Ioan Chirilă.

Ioan Chirilă. Singurul scriitor român din lumea sportului care nu a publicat cărți, ci casete video. Pe pagina sa de Wikipedia putem afla că a fost un jurnalist sportiv și un scriitor român de cărți pe teme sportive. Da, este adevărat, doar că aceste informații nu sunt complete. Nu se precizează nimic despre faptul că Ioan Chirilă a fost și un desăvârșit regizor de imagine și de sunet.

Cărți cu înaltă rezoluție și cu sonor impecabil, iată ce a inventat acest om fantastic. Nu tata m-a dus pentru prima oară la un meci de fotbal adevărat, unde să stau în primul rând, chiar lângă teren, Ioan Chirilă m-a dus. „AR! GEN! TI! NA!” a fost biletul meu de intrare pentru toate meciurile de la acel campionat mondial, iar cuvintele imagine/sunet din carte m-au făcut să văd și să aud tot ceea ce s-a întâmplat acolo, pe stadioanele din țara Los Gauchos.

Pe 15 noiembrie 1999, în ultimul său editorial, Ioan Chirilă își încheia analiza fotbalistică spunând „îmi pare bine că totul s-a întâmplat cum s-a întâmplat, pentru că odată și odată tot o să recitim aceste rânduri”. Da, Maestre, o să le recitim, cum altfel am putea face, când aproape toate celelalte rânduri despre sport care vin zilnic în avalanșă peste noi au imaginea neclară, iar sunetul lipsește cu desăvârșire.