Bine de citit: Oul lui Zeltar

Articol de razvanursuleanu, 14 iunie 2021, 09:05

Romanul lui Robert Belfiore nu este o salată de varză, cum mi-a dat impresia după primele pagini, ci mai curând o salată de vară, în care autorul a pus toate ingredientele clasice pentru a o face comestibilă și ușor de înghițit.

În nici 200 de pagini avem așa:

– Hibernare
– Călătorii intergalactice și superluminice
– Bătălie între nave de mici dimensiuni
– Lume postapocaliptică
– Indigeni prietenoși
– Indigeni periculoși (aceiași indigeni, care din cauza tulburării tradițiilor și obiceiurilor lor devin periculoși).
– Roboți
– Planete stăpânite de dictatori
– Planete stăpânite de rebeli
– Planete unde dictatorii se bat cu rebelii
– Poveste de dragoste
– Partidă de pescuit (se leagă de povestea de dragoste, pentru că protagonistul Richard, după ce prinde o știucă de dimensiuni impresionante, alunecă într-un moment de romantism de neuitat și o sărută. Nu pe știucă, ci pe protagonista Jessica, desigur.)

și bineînțeles

– Oul lui Zeltar (ok, oul dă numele romanului, dar eu cred că Belfiore putea să-l scoată de tot, mai mult încurcă narațiunea, se putea foarte bine și fără ou).