De ce recidivează cancerul mamar?
Articol de Adriana Baciu, 14 martie 2019, 11:05
Riscul de revenire a cancerului mamar este unul destul de mare. Un studiu publicat miercuri încearcă să identifice persoanele cele mai expuse acestui risc, pentru ca acestea să poată beneficia de tratamente mai bune, relatează AFP.
Vârsta pacientei, dimensiunea şi natura tumorii sau prezenţa celulelor canceroase în ganglionii limfatici sunt doar câțiva factori care influenţează riscul de revenire a cancerului.
Rata de recidivă și motivele acesteia rămân însă ”puţin înţelese”, subliniază un studiu publicat în revista Nature.
Cercetătorii au analizat date prelevate de la 3.000 de paciente din Marea Britanie şi Canada diagnosticate cu cancer mamar între anii 1977 şi 2005.
Toate aceste date au fost utilizate pentru dezvoltarea unui model informatic cu ajutorul căruia au fost identificate patru subgrupuri cu ”un risc deosebit de ridicat de recurenţă târzie” a cancerului, după cum a explicat autoarea principală a studiului, Christina Curtis, de la Universitatea Stanford din Statele Unite.
Potrivit studiului, aproximativ un sfert dintre femeile afectate de cea mai comună formă de cancer de sân au prezentat un risc de recurenţă a bolii situat între 42% şi 55% în următorii 20 de ani.
”Până în prezent nu ştiam prea bine să identificăm aceste subgrupuri de femei care ar putea beneficia de (analize pentru) depistare sau de tratament”, a declarat Christina Curtis.
Studiul deschide noi căi pentru tratamente suplimentare în vederea tratării cancerului de sân prin identificarea modificărilor genetice în cazul fiecăruia dintre cele patru subgrupuri de risc. Aceste modificări sunt asociate procesului de formare a tumorii.
”Unele dintre aceste modificări ar putea fi vizate de terapii, ceea ce deschide calea către posibile tratamente noi, deşi este încă nevoie de teste în cadrul studiilor clinice”, a precizat Christina Curtis pentru AFP.
Totodată, studiul a identificat pacientele cu un risc de recurenţă puţin probabil în următorii cinci ani.
”Aceasta ar putea contribui la îmbunătăţirea monitorizării şi clasificării pacientelor, spre exemplu prin determinarea celor care ar putea beneficia de tratamente pe perioade mai îndelungate sau diferite”, a adăugat Curtis.
