Strategia de parcare în București: “Parchez unde vrea mușchii mei”!
Articol de , 15 septembrie 2017, 12:47 / actualizat: 15 septembrie 2017, 17:37
Sigur, Consiliul General a aprobat chiar la ultima sa ședință construcția a șase parcări, în cele șase sectoare ale Bucureștiului … Dar, dacă pornești la pas prin București, realitatea este aceea a unui haos generalizat!
Sub pretextul insuficientei locurilor de parcare, șoferii bucureșteni parchează cum le vine la îndemână, pe prima banda a bulevardelor, blocând autobuze și troleibuze, în stațiile RATB sau chiar pe linia de tramvai.O practică de zi cu zi este aceea a parcării pe trotuar. Dacă unii șoferi mai țin cont, totuși, de faptul că trebuie sa mai rămână loc și pentru circulația pietonilor, multi alții parchează de-a curmezișul trotuarului, blocându-l total, astfel încât pietonii sunt obligați să ocolească mașinile parcate pe carosabil, expunându-se riscului de a fi accidentați de către autovehiculele aflate în mers.
O altă practică absolut “normală” pentru șoferul de București este parcarea pe trecerea de
pietoni. În tot orașul, în special pe străzile din centru, se parchează fie direct pe trecerea de pietoni, blocând-o, fie de o parte și de cealaltă a acesteia. Astfel, pietonii sunt obligați să traverseze neregulamentar, pe lângă trecere, sau ies dintre mașini pe trecerea de pietoni, direct în fața mașinilor aflate în mers, fără a putea să se asigure și fără ca șoferii să-i poată observa din timp.
Această situație este posibilă, fără îndoială, și din cauza atitudinii pasive a autorităților locale. Primarii bucureșteni refuză în continuare să ridice mașinile parcate neregulamentar, sub pretextul că, mai întâi ar trebui create locuri de parcare pentru toată lumea.
De fapt, nimeni nu are curajul sa le spună bucureștenilor adevărul, și anume că, oricâte pasaje, străpungeri și parcări am construi, nu vom putea avea loc toți cu mașinile în oraș!
Măsurile pe care administrația locală a Bucureștiului ar trebui să aibă curajul să și le asume merg de la desființarea parcării gratuite pe bordură, eliberarea primei benzi de circulație de mașinile parcate și ridicarea autovehicolelor parcate neregulamentar, până la instituirea unor taxe pentru accesul cu mașina în centrul orașului și taxarea diferențiată a parcărilor, cu aplicarea unor tarife mari pentru cele din centru.
Desigur, în paralel, ar trebui investit în dezvoltarea transportului public, nu doar prin achiziția de mijloace de transport moderne, ci și prin crearea sistemului de benzi unice și de cale de rulare a tramvaielor pusă în zona proprie, adică separată față de traficul general.
În lipsa unor asemenea măsuri, strategia de parcare a Bucureștiului se poate rezuma la principiul enunțat de către un șofer: “Parchez aici că așa vrea muschii mei”!
Singura problemă este aceea că, dacă ramânem la acest principiu cât se poate de democratic, nici nu poate fi vorba despre mobilitate urbană durabilă și despre redarea orașului oamenilor …
Text&Foto: Mircea Apostolescu
