COSTOM, MIHAPO și ANDCON
Articol de razvanursuleanu, 3 mai 2017, 08:30 / actualizat: 3 mai 2017, 22:53
Din fericire pentru limba română și din nefericire pentru o mulțime de întreprinzători particulari din anii ’90, cele mai multe dintre micile firme care făceau pionierat în economia românească au dispărut. Spun ”din nefericire” pentru că economia dură de piață a sfărâmat iluziile multora dintre cei care credeau că apariția capitalismului în România înseamnă automat și o îmbogățire rapidă. Și spun ”din fericire” pentru că ajunsesem să cred, în anii aceia de după Revoluție, că Bucureștiul și multe alte orașe din țară au adoptat o limbă cu totul nouă, limbă care nu mai avea nicio legătură cu cea română.
Îmi amintesc că mă plimbam prin Capitală și la fiecare pas zăream câte o firmă care se numea MARTAC, pentru că așa o înscrisese Marian Tache la registrul comerțului, sau POPION, magazinul familiilor Popescu și Ionescu, sau MACMAC, pentru că familiile Mache și Macarie deciseseră să se asocieze în vederea prosperității economice.
Toate aceste nume aberante erau vizibile peste tot și sunt convins că un cetățean străin care ne-ar fi vizitat atunci ar fi azvârlit cât acolo dicționarul român, convins fiind că a cumpărat o carte greșită.
Din când în când mai dădeam și peste o filială a firmei Coleus, cuvânt din limba latină pe care, dacă nu cunoașteți traducerea sa în limba română, nici să nu o căutați… Este adevărat, nu se poate spune nici în prezent că denumirile majorității firmelor se regăsesc în dicționarele limbii române, dar acestea se bucură totuși de o anumită logică a limbajului omenesc și multe dintre ele pot fi traduse cu ajutorul dicționarelor.
