Regenerare urbana sau populism?

Articol de Mircea Apostolescu, 14 februarie 2017, 15:07 / actualizat: 14 februarie 2017, 16:14

“Cu evlavie de vulpe”, cum spunea badia Mihai, in “Satira III”, atat mai marii urbei noastre, cat si noi, cetateni si ONG-uri, vorbim in fraze lustruite despre regenerarea urbana, despre faptul ca vom reda orasul oamenilor, care trebuie sa traiasca, nu doar sa locuiasca in Bucuresti. Insirand cuvinte goale, cand nimic nu avem a spune, tinem tot felul de speech-uri, pe la forumuri si simpozioane, despre cum spatiul pietonal, cel pentru biciclisti si transportul public trebuie sa fie pe primul plan, iar masinile sa ramana abia la urma, pentru ca numai astfel orasul va renaste, vom avea un trafic mai relaxat si vom respira un aer mai curat.

Realitatea este insa ca au trecut deja doua luni de cand Guvernul a modificat OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, dand voie Politiei Rutiere sa dispuna ridicarea masinilor parcate cu incalcarea art. 143 din Regulament, atat pe carosabil, cat si pe trotuare. Si, dupa doua luni, constatam ca soferii continua sa parcheze in voie, blocand trotuarele si trecerile de pietoni, desi Regulamentul interzice parcarea fara respectarea culoarului de un metru latime pentru circulatia pietonilor, precum si parcarea pe trotuar la mai putin de 10 metri de trecerile de pietoni. Asa se face ca oamenii care circula pietonal sunt adesea obligati sa iasa pe carosabil, pentru a ocoli masinile parcate pe trotuar. Ei se expun riscului de a fi accidentati de masinile aflate in mers sau macar de a fi injurati de catre soferii acestora: “Ce cauti ba… pe strada? Te-a facut… masina?”.

Se parcheaza, de asemenea, in mod curent, in statiile RATB, desi Regulamentul interzice parcarea la mai putin de 10 metri de acestea, si in zona de actiune a indicatorului cu semnificatia “Stationarea interzisa!”. De altfel, acest din urma indicator pare a fi perceput de catre soferi drept o invitatie la parcare sau macar stationare gratuita.
Asta ca sa nu mai vorbim despre parcarea pe prima banda a marilor bulevarde, care a ajuns sa se faca chiar si “la doua randuri”. Si sa nu mai pomenim despre soferii care isi lasa masinile pe calea de rulare a tramvaielor sau sub linia de contact a troleibuzelor, blocand liniile RATB pentru zeci de minute, in timp ce calatorii asteapta, infrigurati, in statii tramvaiul sau troleibuzul cu care trebuie sa ajunga la serviciu.

Si toate acestea se intampla fiindca soferii s-au obisnuit cu faptul ca nimeni nu-i sanctioneaza, iar primarii din Bucuresti, cu exceptia notabila a doamnei Firea, refuza sa infiinteze servicii de ridicare a masinilor, invocand scuza lamentabila a lipsei locurilor de parcare. De fapt, este vorba despre calcule privind numarul de voturi pe care l-ar pierde daca ar interveni ridicand masinile parcate neregulamentar.

Ceea ce ar trebui sa stiti, domnilor primari, este faptul ca, in tarile de larga respiratie democratica, despre care ne place atat de mult sa vorbim, se ridica masinile parcate neregulamentar sau li se blocheaza rotile, iar amenzile sunt usturatoare, in euro. Si, daca-i spui reprezentantului legii ca nu sunt suficiente locuri de parcare in zona respectiva, iti comunica sec: “Sigur, atunci nu mai veniti cu masina in zona aceasta”.