Ziua Internațională a Mării Negre, marcată pe 31 octombrie

Articol de , 31 octombrie 2014, 10:40

În fiecare an la 31 octombrie este aniversată Ziua Internațională a Mării Negre, printr-o serie de activități cultural-educative, expoziții de fotografii, concursuri, târguri, jocuri distractive organizate în orașele aflate la malul mării.

Prin evenimentele organizate, câteva devenite tradiționale, se urmărește conștientizarea în vederea adoptării unui comportament pozitiv și responsabil față de mediul marin și de coastă, pentru a împiedica poluarea acestora.

Această zi marchează semnarea la 31 octombrie 1996, de către cele șase țări riverane Mării Negre — Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și Ucraina — a Planului Strategic de Acțiune (PSA) pentru Marea Neagră, document ce conține cel mai complet set de strategii și măsuri pentru salvarea și reabilitarea Mării Negre.

Cu acest prilej s-a stabilit și celebrarea Zilei Internaționale a Mării Negre.

Situația ecologică a Mării Negre s-a înrăutățit în ultimii ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 țări, a pescuitului excesiv și a deversărilor necontrolate de produse petroliere.

Cele mai multe stocuri de pește din Marea Neagră, deja afectate de consecințele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt amenințate de supra-exploatare.

În consecință, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase și a unor peisaje și, în cele din urmă, a biodiversității și productivității ecosistemului Mării Negre.

La 21 aprilie 1992, a fost semnată, la București, Convenția de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării, dezvoltată cu asistență UNEP, fiind semnată, ulterior, de toate țările din regiune.

Convenția de la București a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează prioritățile și principalele direcții ale activităților internaționale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversității.

Totodată, o politică comună a țărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea și folosirea resurselor a fost formulată în Declarația de la Odessa.

Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia și Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina.

Declarația conține un orar rezonabil al acțiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societății pentru conservarea și protecția mediului Mării Negre.

În fapt, declarația dezvoltă și detaliază ideile Convenției de la București, ținând cont și de deciziile Summit-ului pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro.

Aceste documente au constituit baza legală pentru demararea Programului Internațional pentru Managementul Mediului și Protecția Mării Negre — Programul de Mediu al Mării Negre (BSEP).

Proiectul BSEP a fost lansat, în 1993, sub egida Autorității Internaționale de Mediu (GEF), cu misiunea de a asista guvernele țărilor din bazinul Mării Negre în implementarea Convenției.

În fapt, BSEP a dezvoltat o bază instituțională pentru dezvoltarea unui mecanism eficient de implementare a Convenției de la București.

În scopul studierii mediului marin, a rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Universitatea Mării Negre, la 16 mai 1993, la Costinești, iar la 12 noiembrie 1996, la Constanța, Centrul de Informare, Educare și Resurse pentru Marea Neagră — CIER.

La Atena a fost deschis Centrul Internațional de Studii pentru Marea Neagră (CISM), la 29 septembrie 1998.

Un pas important a fost făcut de țările din zona Mării Negre în iunie 2002 (Sofia, Bulgaria), când s-a semnat Protocolul referitor la Conservarea Biodiversității și a Peisajului.

Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, între Europa şi Asia, cu o suprafaţă de 461.000 kmp şi o adâncime maximă de 2.211 m, care scaldă ţărmul României pe o lungime de 245 km.

Pe ţărmurile ei se găsesc şase ţări: Bulgaria şi România în vest, Ucraina în nord, Federaţia Rusă în nord-est, Georgia în est şi Turcia în sud.

Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curge o mulţime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak.

Salinitatea apelor de suprafaţă ale Mării Negre este de 18-89, ceea ce înseamnă de două ori mai puţin decât salinitatea oceanică normală de 35-89.

Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce, care ajunge în ea şi volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele.

Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidele, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechini, care ating 15-20 kg).

Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană, şi prin aceasta cu oceanul planetar.

Spre sud-vest comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee din Mediterana prin Dardanele, iar mai departe cu Oceanul Pacific prin Gibraltar.

Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov prin Strâmtoarea Kerci.

Principalele porturi la Marea Neagră sunt: Constanţa, Odessa, Novorossiisk, Batumi, Varna, Istanbul.

Situaţia ecologică a Mării Negre s-a înrăutăţit în ultimii 35 de ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 ţări, pescuitului excesiv şi a deversărilor necontrolate de produse petroliere.

Cele mai multe stocuri de peşte din Marea Neagră, deja afectate de consecinţele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt ameninţate de supra-exploatare.

În consecinţă, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase şi a unor peisaje, şi, în cele din urmă, a biodiversităţii şi productivităţii ecosistemului Mării Negre.