Orașul bălților fără sfârșit
Articol de Sabina Lapadatescu, 6 martie 2015, 12:23
Bălțile pun din nou stăpânire pe oraș, pe carosabil, dar și pe trotuare. La marginea acestora din urmă, s-au format adevărate lacuri, unele dintre ele de o adâncime nebănuită, în care te poți scufunda până aproape de glezne.
Pietonii sunt nevoiți fie să își testeze calitățile atletice, încercând să sară peste bălți, fie să pună la încercare impermeabilitate hainelor pe care le poartă, trecând direct prin baltă, pentru a traversa strada.
Și pentru a te urca sau a coborî din autobuz ai de ales cam între aceleași variante: fie riști, încercând să sari de le scara autobuzului direct pe bordură sau invers, fie te resemnezi și cobori direct în baltă.
Oricum, nicio pagubă și-așa ești ud și te-au mai stropit și mașinile care trec în viteză pe carosabilul inundat.
De ce se formează aceste bălți uriașe, în tot orașul? Răspunsul este simplu: din cauza lucrărilor de mântuială facute de către drumari. Străzile sunt asfaltate în valuri, asfaltul drumurilor prezintă adâncituri și adevărate depresiuni, șiruri de “coline” și, pe alocuri, chiar “lanțuri muntoase”. Asta ca să nu mai vorbim despre gropile pe care Administrația Străzilor nu a găsit de cuviință să le astupe nici măcar cu câte o lopată de nisip. Î
În toate aceste “forme de relief” se adună apa. Este o lege elementară a fizicii pe care drumarii par să nu o cunoască. Simplu spus, ca să priceapă toată lumea: apa curge la vale, nu la deal. Deci, pentru ca apa să se scurgă la gurile de canalizare, carosabilul sau trotuarul trebuie să prezinte un mic grad de înclinare, de la axul drumului către rigole și nu invers.
Poate această simplă lecție de fizică le va folosi, măcar pe viitor…
Autor: Mircea Apostolescu
