Printul Gheorghe Bibescu si spatareasa Maria Ghica – cand iubirea nu tine seama nici de legi, nici de barfe
Articol de Sabina Lapadatescu, 24 februarie 2015, 13:17
Intre anii 1843-1845, doua divorturi petrecute la case mari boieresti erau urmarite cu sufletul la gura de catre boierime, cler, cercurile diplomatice si mai ales de protipendada, cel al lui Gheorghe Bibescu domnul Tarii Romanesti de sotia sa Zoe Bibescu, nascuta Mavrocordat si cel al spatarului Costache Ghica, fratele fostului domnitor, Alexandru Ghica, de sotia sa, Maria Ghica, nascuta Vacarescu.
Mai mult decat atat, intre cele doua divorturi exiasta o legatura: ele se petreceau pentru a-i inlesni lui Gheorghe Bibescu, casatoria cu frumoasa Maria Ghica, alintata drept Maritica si de care Bibescu era indragostit.
Cu toate ce era domnul Tarii Romanesti puterea lui nu era absoluta iar dorinta sa era zadarnicita de mai multe lucruri, chiar daca beneficia de tot sprijinul Puterii Protectoare. In primul rand, avea de la sotia sa Zoe sapte copii, iar Maria Ghica avea si ea patru. In al doilea rand, sanatatea doamnei Zoe Bibescu era foarte subreda, ea suferind de o boala de nervi, iar aceasta stare a ei trezea simpatia oamenilor, fie ei bogati sau saraci care vedeau in ea o biata victima.
Cu toate acestea sotul ei o va interna intr-un sanatoriu din Viena si apoi o va duce la un altul din Paris.
La putina vreme de la internarea sotiei o va aduce pe Maria Ghica la Palatul Domnesc, spre nemultumirea multor aristocrati care, chiar daca nu erau in totalitate fideli sotiilor lor, erau mandri de statutul lor de familisti si de casatoriile pe care le contractasera.
Insa si Mariei Ghica i se inchisesera usile celorlalte case boieresti si doamnele o evitau chiar fara politete.
Gheorghe Bibescu fusese primul domn ales dupa epoca domniilor fanariote.
Fiu al marelui vornic Dumitru Bibescu şi coborator prin mama lui, Catinca Vacarescu, din Constantin Brancoveanu, Gheorghe Bibescu, inteligent si talentat, facuse timp de sapte ani studii la Paris, unde obtinuse doctoratul in drept.
La varsta de 24 de ani (1826), s-a casatorit cu cea mai bogata fata din tara in acel moment: Zoe Movrocordat, adoptata de banul Grigore Brancoveanu, ultimul urmas al marelui domn. Zoe era inteligenta, sensibila, canta la harpa si vorbea cateva limbi.
Sub asemenea auspicii, Gheorghe Bibescu, apreciat si sprijinit de generalul rus Kiseleff ca un tanar valoros, a facut o cariera politica stralucita, care, dupa 16 ani de la casatorie, l-a dus la domnie (20 decembrie 1842).
Insa Zoe s-a imbolnavit de nervi, dupa cativa ani de la casatorie . Nu era violenta, ci doar se imbraca in alb si umbla despletita, cu un buchet de flori in mana, cantand. Trecea de la bucurie la tristete si inapoi de cateva ori.
Chiar si dupa ce boala psihica incepuse sa isi arate coltii ea i-a mai daruit lui Bibescu cativa copii. Era ingrijita de medici si calugarite dar zadarnic boala nu se vindeca. Ce-i drept mai avea unele episoade de luciditate dar si acestea tot mai putine cu trecerea timpului.
Intre timp, sotul ei facea o cariera politica stralucita, iar cu sprijinul generalului Kisslef a ajuns si la domnie.
Gheorghe Bibescu a sperat sa obtina intai divortul Mariei Ghica dar mitropolitul Neofit s-a opus. Opozantii sai care nu fusesera de acord cu alegerea lui acum gasira prilejul sa ii discute si viata particulara.
Pe de alta parte, obtinerea divortului Mariei Ghica era anevoios pentru ca nu existau motive pentru a-l justifica. Ea a scris o scrisoare mitopolitului explicandu-i ca intre ea si sotul ei a intervenit o raceala de multa vreme. Insa ea a considerat ca acesta nu este un motiv de divort.
In privinta divortului, noile reglementari legale faceau vulnerabila si pozitia lui Gheorghe Bibescu ca domnitor.
In ambele cazuri desfacerea casatoriei a fos posibila, dupa multe demersuri abia peste doi ani iar ei s-au putut casatori. Nunta a avut loc la Focsani, dar a fost una plina de romantism: mireasa, care venea din străinătate, a călătorit pe Dunare, salutata in toate porturile cu onoruri princiare, pana la Braila. Apoi, cu alai domnesc, a venit la Focsani, unde o astepta domnul. Cununia a fost insotita de onoruri militare si urmata de ospete populare, atat in Focsani, cat si in Bucuresti.
Insa dupa nunta Mariticai Ghica, devenita Bibescu, revenita la Bucuresti a platit o polita boieroaicelor care venisera la Palat sa o felicite pentru casatorie, dar care in perioada furtunoasa de dinaintea acesteia ii intorsesera spatele. Cand jupaneasa apartementului domnesc veni a treia oara sa ii spuna ca doamnele o asteapta, Maritica puse un papuc pe o perna de matase si il trimise musafirelor odata cu mesajul ca daca doresc sa isi prezinte omagiile sa le prezinte papucului. Insasi trimiterea papucului era un semn de mare ofensa in acele vremi.
Gheorghe Bibescu nu a mai stat mult pe tronul Tarii Romanesti. Maria Bibescu, in zilele revolutiei din 1848 si-a urmat sotul in exil la Paris. Casnicia lor a durat 15 ani. Maria Bibescu avea sa moara in urma unui cancer in Orasul Luminilor.
Autor: Cristina Toma
Foto: Wikipedia
