Bine de citit: “Planetarium”
Articol de razvanursuleanu, 16 noiembrie 2026, 09:12
Am recitit cu plăcere colecția de povestiri “Planetarium” și am descoperit că nimic nu s-a schimbat, “Cassargoz” rămâne una dintre cele mai bune povestiri de ficțiune speculativă ce a fost vreodată publicată.
Și mai cred de asemenea că autorul, poate chiar înainte de a scrie această povestire uluitoare, l-a însoțit de multe ori pe Cassargoz prin junglă sau chiar l-a înlocuit.
Acum însă, din păcate, inamicii cunosc foarte bine locul în care se află Cassargoz. Îi știu poziția și stau la mare distanță de el, pentru că sunt foarte puțini care s-ar putea măsura cu precizia tirului lui Cassargoz. Așa că au învățat să fie răbdători. Klaus Saura Cassargoz încă mai aleargă prin junglă, se mai oprește din când în când, țintește și trage, doar că în bătaia armei nu sunt decât iluzii, pentru că inamicii sunt departe, se ascund în fortărețele lor și așteaptă confruntarea finală, la care nu vor participa.
Acolo, în junglă, s-a instalat deja într-o poziție perfectă de tragere un lunetist care nu a ratat niciodată, nici n-ar avea cum. Nu are echipament de protecție pentru că nu are nevoie de așa ceva, iar în arma sa nu se află decât un singur glonț. Lunetistul acesta îl urmărește pe Cassargoz zi și noapte, în fiecare secundă. Îl vede cum deja aleargă mai greu și cum se mai oprește din când în când pentru a-și trage sufletul. Încă puțin, Cassargoz. O zi, o lună, un an sau cincizeci de ani, deci încă puțin.
Și după ce timpul, cel mai bun lunetist din istorie, își va încheia obișnuita sa misiune, inamicii lui Cassargoz vor putea ieși liniștiți din adăposturi și se vor reîntoarce în junglă, locul care pentru o scurtă perioadă nu le-a mai aparținut.