Finisajul expoziției ,,România lirică-mozaic multicultural” la Opera Națională București

La finisajul expoziției, prof. univ. dr. Stephan Poen a explicat contribuția minorităților etnice la dezvoltarea operei românești și la formarea unor importante personalități ale acestei arte.

Expoziția „România lirică–mozaic multicultural. O istorie a moștenirii interetnice a operei române”, organizată de asociația E Ceva Bine, s-a încheiat la Opera Națională București printr-un finisaj la care prof. univ. dr. Stephan Poen a prezentat 81 de protagoniști de excelență ai operei române care provin din diverse minorități etnice.

„Vom avea o cultură națională, dacă vom avea una universală”

Profesorul a început dialogul cu o idee care a străbătut întreaga discuție: „Întotdeauna vom avea o cultură națională, dacă vom avea o cultură universală. Universalizarea duce la complexitate, duce la elasticitatea gândirii și a sufletului și la îmbogățirea spiritului.” Din această perspectivă, a descris dezvoltarea operei în spațiul românesc atât ca proces cultural, cât și ca fenomen social.

Primele informații despre companii de operă venite pe teritoriul românesc datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în jurul anilor 1780-1790. Până în 1835, în Principatele Române coexistau deja trupe străine și românești, iar în același an a fost reprezentată „Semiramida” de Rossini, tradusă și cântată în limba română.

În 1885, George Ștefănescu a fondat prima companie stabilă de operă, instituționalizată în 1921. În stagiunea 1924-1925 s-a constituit baletul românesc organizat, datorită coregrafului de origine poloneză Anton Romanovski și balerinei poloneze Eleonora Dobieska.

FOTO: Andy Ciotir

„Nu este un acces patriotic”

Despre clădirea în care a avut loc finisajul, Poen a vorbit cu emoție: „Nu este un acces patriotic. Am colindat operele din Europa, America de Nord, America de Sud și din Asia. Opera Română este, însă, una dintre cele mai frumoase opere din Europa”. El a comparat-o cu celebre teatre ale Europei, strivite de trafic sau înghesuite de clădiri vecine, și a observat un paradox istoric.

81 de personalități provenite din minorități naționale

Pe baza unei statistici pe care o recunoaște ca fiind limitată, pentru că un recensământ istoric complet nu este posibil, Stephan Poen a identificat în istoria Operei Române 81 de personalități care și-au păstrat și și-au asumat originea, dintre care 31 de evrei, 10 italieni, 10 ruși, 9 armeni, 7 maghiari, 6 greci, 4 germani, 3 polonezi și un spaniol.

Termenul de „minoritate”, a argumentat profesorul, este dat de rigoarea matematică a calculului procentual. El a propus un alt criteriu, luat din chimie: „Ne gândim la catalizatorii reacțiilor chimice, sunt substanțe care în cantități foarte mici declanșează efecte reactive foarte mari. Și eu am considerat întotdeauna aceste minorități niște catalizatori indispensabili majorității”.

FOTO: Andy Ciotir

„Credem foarte mult în diversitate”

Președintele Asociației E Ceva Bine, Iulian Văcărean, a explicat de unde a pornit ideea expoziției și ce a cuprins aceasta: „Credem foarte mult în diversitate și credem în ecoul pe care muzica și valorile pe care le-am găsit în operă au completat această paletă coloristică. Am cartografiat fiecare etnie care a fost implicată în opera română și am făcut o scurtă istorie și o cronologie a întâlnirii dintre etnici și români, inclusiv școli, turnee, rigoarea europeană în care ei s-au manifestat”.

Expoziția face parte din inițiativa „România lirică-mozaic multicultural. O istorie a moștenirii interetnice a operei române” și urmărește valorizarea contribuției minorităților naționale la dezvoltarea artei lirice din România, ca simbol al conviețuirii interetnice. Proiectul a pornit de la o nevoie de recuperare culturală și propune, pe baza cercetării arhivelor și a discuțiilor cu specialiști, o abordare contemporană a istoriei operei.

Proiectul a avut ca scop citirea istoriei operei din perspectiva contribuției minorităților, prin documente de arhivă, precum portrete și afișe de epocă, citate din memorii și cronici, imagini și înregistrări, completate de mărturii ale artiștilor de astăzi.

Organizatorii recunosc că selecția este inevitabil parțială. Expoziția a reunit ceea ce a putut fi documentat până acum, iar unele minorități sunt mai bine reprezentate decât altele, nu în funcție de importanță, ci de accesibilitatea urmelor păstrate. Cercetarea rămâne deschisă, iar cei care dețin fotografii, programe de sală, scrisori sau amintiri despre artiști, compozitori ori dirijori din comunitatea lor pot scrie la acasa@ecevabine.ro.