Radu Ioan Mânea, Papa Jacques: „Pe termen lung, să pierzi un client este mult mai costisitor” | Fabricat în București

A început să învețe despre cafea și prăjirea boabelor după ce și-a pierdut locul de muncă, iar la 1 martie 2011 a prăjit primul lot. Astăzi, Radu Ioan Mânea, fondatorul Papa Jacques, vorbește despre deciziile care au construit afacerea, importanța calității și încrederea pe care un antreprenor trebuie să o câștige de la clienți.

Uneori, un business se construiește pornind de la o întâmplare neașteptată. Pentru Radu Ioan Mânea, fondatorul Papa Jacques, momentul de început a venit în 2009, când compania la care lucra a intrat în insolvență. După mai multe interviuri de angajare care nu s-au concretizat, la întrebarea „Unde te vezi peste cinci ani?” a răspuns că va avea propria prăjitorie de cafea.

Interesul pentru acest domeniu apăruse după ce s-a lăsat de fumat. Simțurile gustului și mirosului au devenit mai sensibile, iar cafeaua pe care o consuma până atunci nu i s-a mai părut la fel. A început să caute alternative, să citească și să învețe despre cafea și procesul de prăjire. Timp de mai multe ore pe zi s-a documentat, iar la 1 martie 2011 a prăjit primul lot.

În primii ani, a descoperit că antreprenoriatul presupune mult mai mult decât pasiunea pentru produs. „Nu știi că nu știi ce faci”, spune Radu Ioan Mânea despre începuturile în afaceri.

Trei piulițe lipsă și peste 100 de pachete rechemate

Experiența l-a învățat că deciziile trebuie luate cu atenție, iar promisiunile făcute clienților trebuie respectate inclusiv atunci când acest lucru presupune pierderi.

Un exemplu relevant este o situație în care, după expedierea a peste 100 de pachete de cafea, echipa a observat că lipseau trei piulițe de la un echipament din prăjitorie. Pentru că nu putea garanta că acestea nu ajunseseră în cafea, Radu a decis să recheme produsele. Piulițele au fost găsite ulterior, însă decizia a rămas un exemplu al modului în care înțelege responsabilitatea față de client.

„Pe termen lung, să pierzi un client este mult mai costisitor decât pierderile pe care le ai atunci când faci o rechemare de genul ăsta”, explică antreprenorul.

De ce nu intră în războiul prețurilor

Aceeași atenție se regăsește și în alegerea cafelei. Înainte să cumpere boabele, solicită mostre, le prăjește, le degustă și le analizează. Nu este dispus să reducă standardele doar pentru a obține un preț mai mic și nici să intre într-o competiție în care singurul criteriu este costul produsului. „Eu am produsul meu, știu ce e acolo, ăsta este prețul”, spune el.

Pentru Radu Ioan Mânea, calitatea nu înseamnă însă să impună clienților cum trebuie să-și bea cafeaua. Consideră că elitismul din domeniu nu ajută pe nimeni și că oamenii trebuie să poată descoperi gusturile care le plac, fără să fie judecați. Atrage atenția și asupra unor mituri: mențiunea „100% arabica” nu garantează automat o cafea bună, iar un espressor scump nu poate compensa lipsa unei râșnițe potrivite sau a tehnicii de preparare.

Un produs bun nu se vinde întotdeauna singur

Antreprenorul recunoaște că, la început, a crezut că un produs bun se vinde singur. A înțeles ulterior că marketingul este necesar într-o piață aglomerată, în care oamenii trebuie să afle de existența unui brand și să-i înțeleagă diferențele.

Povestea Papa Jacques arată că reputația unei afaceri nu se construiește doar prin ceea ce promite, ci mai ales prin deciziile pe care le ia atunci când apare o problemă. Iar uneori, trei piulițe lipsă pot spune mai multe despre un brand decât o campanie de promovare.

Pentru că în spatele fiecărei afaceri există un om care a îndrăznit.