Prevenția cancerului de sân. De ce amânăm controalele medicale

De la boală ascunsă familiei la 200 de femei care spun public: „Da, eu am avut cancer”

În urmă cu 25 de ani, cancerul de sân era un subiect despre care multe femei nu vorbeau nici măcar cu oamenii apropiați. Mihaela Geoană spune că una dintre schimbările importante se vede astăzi tocmai în curajul femeilor care au trecut prin boală de a-și spune povestea și de a le încuraja și pe altele să meargă la control.

„Refuzau să afle lumea că au avut cancer. Existau femei ale căror părinți sau, la una dintre ele, chiar soțul n-a știut. Ea a trecut prin toată problema asta de sănătate fără ca familia să știe. (…)  Acum, în 2026, când facem Race for the Cure, în care sărbătorim învingătoarele în lupta cu cancerul de sân, am avut 200 de femei care au acceptat să îmbrace tricoul de învingătoare. Adică au arătat lumii că: «Da, eu am avut cancer și sunt sănătoasă». Și asta ajută foarte mult, mai ales femeile cărora le este teamă să se ducă la control, nu cumva să afle o veste proastă.”

Frica de diagnostic poate costa timp prețios

Teama de a afla că ceva nu este în regulă îi face încă pe unii oameni să amâne vizita la medic. Mihaela Geoană spune că tocmai această amânare este una dintre cele mai mari piedici în depistarea precoce. Faptul că nu afli diagnosticul nu face problema să dispară.

„Eu cred că asta este cea mai mare frână și noi cu asta luptăm, spunând că nu trebuie să ne temem. (…)  Sunt sute de cazuri în care femeile au fost diagnosticate și au fost bine. Dar dacă nu-l diagnostichezi, nu e că trece. (…)  Boala avansează și, în final, ai închis ochii ca să ajungi în situația în care tratamentul este mult mai greu de suportat și fără neapărat rezultatul dorit, adică supraviețuirea.”

Accesul la mamografie rămâne una dintre marile probleme

Prevenția depinde și de cât de ușor poate ajunge o femeie la investigațiile de care are nevoie. Mihaela Geoană atrage atenția asupra lipsei unui program național de screening pentru cancerul de sân și asupra costurilor pe care multe femei trebuie să le suporte dacă nu găsesc un loc disponibil în sistemul public.

„Asta este o mare problemă, după părerea mea. Suntem singura țară europeană care nu are un screening al cancerului de sân, ceea ce înseamnă mamografii gratuite pentru toate femeile peste 40 de ani. (…)  Mamografia este un examen medical scump, poate fi între 300 și 600 de lei la o clinică privată. Există gratuități la spitale de stat, dar, din câte știu eu, în primele trei-patru zile ale lunii se consumă bugetul. Ar trebui să fie un program organizat, așa cum este în alte țări: odată la doi ani, te cheamă prin medicul de familie sau direct printr-o scrisoare și ai dreptul la o mamografie gratuită.”

A trecut un an

Uneori, schimbarea începe prin a aduce în România lucruri care au funcționat în alte țări și prin a le repeta suficient de mult încât să devină obișnuință. Acesta a fost unul dintre rolurile asumate de Fundația Renașterea.

„Noi, ceea ce am putut face este să aducem ceva ce am învățat sau ni s-a părut că s-ar potrivi sau e o mare necesitate la noi în țară. Am făcut campanie și Senatul României a declarat ziua de 1 octombrie Zi Națională de Luptă împotriva cancerului de sân. Ea era la nivel internațional de mult timp. Facem aceste evenimente la 1 octombrie. În fiecare an iluminăm o clădire reprezentativă. (…)  Noi informăm femeile că trebuie să-și facă analizele. Le spunem că a mai trecut un an.”

 În mediul rural, un control poate însemna un drum de 100–200 de kilometri

 Pentru o femeie din București sau dintr-un oraș mare, programarea la o mamografie poate fi dificilă. Într-o localitate rurală, însă, apar și distanța, transportul și costurile. Aceste obstacole pot fi suficiente pentru ca unele femei să renunțe.

„Există diferențe semnificative de acces. Pe de o parte, acces la informație, pe de altă parte sunt barierele geografice, barierele financiare. O femeie care locuiește în mediul rural ar trebui să se deplaseze într-un oraș și, sincer, am aflat că nu toate județele din România au un mamograf. Deci se duce în orașul capitală de județ, care poate fi la 100–200 de kilometri. (…)  Are banii să-l facă? Are banii de drum? Pentru ea este mult mai greu decât pentru o femeie care locuiește în oraș.”

Când duci investigația aproape, femeile vin

Fundația Renașterea a dus unitățile mobile în localități mici și în zone rurale, iar cererea a fost atât de mare încât, în unele locuri, toate programările s-au ocupat.

 „Avem acum două unități mobile. Este un tir care are două cabinete medicale și facem teste HPV și o camionetă care are un mamograf digital de ultimă generație, cu care mergem în orașe mici, în zone rurale, ca să arătăm și faptul că femeile vin dacă le duci la poartă testele. (…) La Porumbacu am făcut 204 mamografii și nu am mai avut locuri, pentru că femeile din sat veneau și cereau să facă mamografii. Apoi am fost la Shopping City Sibiu, unde am făcut 490 de mamografii și 680 de teste HPV. “