Cum pregătim copiii pentru viitor în era inteligenței artificiale

Educația pentru viitoruri

Educația pentru viitor este un concept invocat frecvent, dar rămâne vag. Nu există un traseu unic. Dincolo de acumularea de informații, pregătirea copiilor ține de capacitatea de a înțelege contextul, de a lua decizii și de a se adapta rapid la schimbare.

„ Aș încerca să pun la plural educația pentru viitoruri și educația pentru incertitudine. Să știi să fii adaptabil, dar să conștientizezi cine ești, ce abilități ai, să ai acele metacompetențe, să ai gândire critică, să știi să iei decizii, să nu confunzi realitatea din rețea cu realitatea imediată, cu realitatea proximă, că tot vorbeam despre asta. Și să știi să verifici de fiecare dată informațiile pe care le găsești, pentru că ne confruntăm cu un foarte mare pericol, informațiile false, știrile false, pseudoștiința.”

Diferența dintre acces la informație și înțelegerea ei

Accesul rapid la informație nu echivalează cu învățarea. Copiii au astăzi la dispoziție conținut nelimitat, dar problema apare în momentul în care nu există filtrare, structurare și înțelegere reală a datelor.

„Ar trebui să învețe diferența dintre accesarea cunoașterii și posesia cunoașterii. Ar trebui să învețe să se gândească cum vor închide gura atunci când o deschid, pentru că ne luptăm cu această incoerență, începem propoziția și uneori nu știm ce vrem să spunem până la capăt. Și ne confruntăm cu tot felul de probleme generate de tendința de a face multe lucruri în același timp și extrem de rapid.”

 Rolul părinților în reglarea relației cu mediul digital

Intervenția timpurie și prezența reală a părinților rămân esențiale. Comportamentele copiilor sunt influențate direct de modele și de timpul petrecut împreună.

„Educația, după cum spuneam, ar trebui să înceapă de la vârste mici, chiar din primele luni de viață, când părinții pot să le citească copiilor. Copii care cresc văzându-și părinții citind, nu stând ore întregi pe telefon. Apoi, nu cred că ar trebui să dăm în mâna copiilor o tabletă. Am o glumă: ne creștem copiii pe tabletă și apoi îi trimitem la școală și avem impresia că profesorii pot să schimbe acest obicei într-o săptămână.”

Problema nu este tehnologia, ci modul în care este folosită

Tehnologia nu mai poate fi exclusă din viața de zi cu zi. Problema ține de echilibru. Folosită fără control, ajunge să influențeze direct comportamentul și modul în care copiii gândesc și reacționează.

„În esență, tehnologia ne conectează cu realitatea, pentru că tehnologia e o realitate cu care ne confruntăm. Totul devine nociv în exces. Problema este cum gestionăm timpul petrecut în rețea și cum învățăm să-l folosim.”

Presiunea imaginii și standardizarea identității

Rețelele sociale creează modele uniforme de comportament și imagine, care afectează percepția de sine. Copiii ajung să confunde identitatea reală cu cea filtrată digital.

„Ne-am obișnuit să avem impresia că suntem ceea ce arătăm și că toți trebuie să fim la fel. Am luptat atâta timp pentru libertate și pentru diversitate și am obținut această libertate, iar acum am devenit captivi ai unei dictaturi a șablonului, a rețelelor sociale. Cu puțină gândire critică ne-am dat seama cum putem noi să valorificăm acest drept pe care l-am câștigat.”

Iluzia rezultatelor rapide și impactul asupra răbdării

Un alt efect direct al tehnologiei este obișnuința de a obține rapid rezultate. Această așteptare intră în conflict cu realitatea, unde totul necesită timp și efort.

„În viață nu obținem totul imediat. Și ne obișnuim să facem asta: să îi cerem lui ChatGPT să scrie un eseu. Ne-a livrat eseul. În viață, nu e așa. Nu ne scoate nimeni cartea din bibliotecă, nu răspunde nimeni unor întrebări la un interviu de angajare în locul nostru.”