Semnificația zilelor de Paște, a Săptămânii Patimilor și a Luminii evanghelice

Paștele este cea mai importantă sărbătoare a creștinismului.

Articol de Monica Liche, 9 aprilie 2026, 16:55

Discutăm despre semnificația acestor zile, despre diferența dintre ritual și înțelegere și despre ce rămâne relevant pentru omul de astăzi din mesajul Paștelui, cu preotul Eugen Tănăsescu , invitatul lui Răzvan Ursuleanu, În Comunitate.

Ce înseamnă Săptămâna Mare și de ce contează fiecare zi

Înainte de Paște există un proces de pregătire care nu ține doar de ritual, ci de înțelegere. Săptămâna Mare funcționează ca un cadru în care sunt explicate evenimentele centrale ale creștinismului. Fără acest context, sărbătoarea rămâne redusă la obiceiuri.

 „Săptămâna mare în care suntem este săptămâna care precede sărbătoarea învierii, Paștele, care ține trei zile, nu este doar o zi. Este o săptămână care ne pregătește ca să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat în acele vremuri. În această săptămână, fiecare zi are o semnificație deosebită.”

Deniile vin în ajutorul oamenilor

Slujbele din această perioadă nu sunt simple repetiții religioase. Ele au rol de explicare a unor momente istorice și simbolice. Deniile sunt construite ca exerciții de anticipare și înțelegere, nu doar ca participare pasivă.

„La sfârșitul fiecărei zile suntem invitați la o slujbă specială numită denie. Practic, noi seara facem slujba pe care ar trebui să o facem în dimineața următoare. De ce? Pentru că ne pregătim din timp pentru ceea ce urmează, așa cum facem și în viața de zi cu zi.”

Procesul și răstignirea, explicate ca nedreptate umană

Evenimentele din Săptămâna Mare sunt prezentate ca un proces nedrept, cu implicații morale clare. Nu este vorba doar despre suferință, ci despre modul în care reacționează omul la ceea ce îl incomodează.

„Sunt 12 texte selectate din Evanghelii care ne relatează procesul nedrept prin care trece Hristos. I-au făcut dosar, i-au pus martori mincinoși, l-au judecat în grabă și l-au răstignit. A fost eliminat pentru că deranja, pentru că venea cu o învățătură greu de acceptat.”

Fără înțelegerea suferinței nu există înțelegerea învierii

Paștele trebuie înțeles ca rezultat al întregului proces, nu ca un moment izolat. În lipsa înțelegerii etapelor anterioare, sensul final se pierde.

„Nu vom înțelege sărbătoarea de înviere dacă nu înțelegem aceste două slujbe importante, cele 12 evanghelii și punerea în mormânt. (…)Este esențial să înțelegem cât de nedrepți putem fi ca oameni, ca să înțelegem ce dar mare ne-a fost oferit prin înviere.” – părintele Eugen Tănăsescu

Lumina nu este obiect, este înțelegere

Diferența dintre gest și sens este esențială. Lumânarea nu are valoare în sine, ci doar ca indicator al unei realități invizibile. Lumina devine echivalentul cunoașterii și al înțelegerii, nu al unui act ritual.

„Lumina de care vorbim este lumina Evangheliei. Nu vorbim de o lumină fizică. Lumina din biserică, lumina lumânării, este un simbol văzut a tot ceea ce, în lumea nevăzută, este lumina Evangheliei, care alungă întunericul păcatului și al neștiinței, al prostiei și al ignoranței și al dușmăniei, până la urmă. Că avem și păcatul ăsta. Pe Hristos L-au dușmănit, L-au răstignit. Această lumină simbolizează, de fapt, lumina Evangheliei.” -preotul Eugen Tănăsescu

 Funcționarea omului începe din interior

Preotul Eugen Tănăsescu ne atrage atenția asupra necesității  de a ne concentra asupra sufletului, a valorilor care ne guvernează și a moralității noastre. Doar așa putem înțelege Lumina, mesajul acesteia și mai ales relația dintre toate acestea și felul în care existăm. Lumina este astfel definită ca instrument de orientare interioară, nu ca simbol religios.

„Deși noi suntem trupuri și ne vedem, trupul funcționează după ce îi spune sufletul. Și ideile sufletului vin din valori și din conștiință și din moralitate. Acolo operează lumina asta a Evangheliei. Câtă vreme este întuneric în noi, o să funcționăm prost. Și de aceea «veniți de luați lumină» se repetă de trei ori. Este un îndemn întreit, tocmai ca să luăm aminte că fără cuvântul Evangheliei, fără aceste instrucțiuni adaptate și bimilenare pe care Dumnezeu ni le-a lăsat, nu o să funcționăm cum trebuie. Și, până la urmă, e un singur cuvânt care se mai ascunde în spatele luminii, și anume iubire. Pentru că lumina în sine este iubire.”