Cum să… te deconectezi de la muncă după ora 18:00? De ce nu reușim — și ce putem face diferit

Articol de Vicentiu Andrei, 30 martie 2026, 07:02 / actualizat: 30 martie 2026, 15:16

Deconectarea după program este unul dintre cele mai dorite echilibre… și unul dintre cele mai greu de obținut.

Într-un nou episod „Cum să…”, Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu — trainer și profiler — discută despre de ce munca nu se mai oprește la finalul zilei și ce înseamnă, în mod real, să faci trecerea către viața personală.

Pentru că, de cele mai multe ori, problema nu este lipsa de intenție.
Ci lipsa unei separări reale.

Munca nu se mai termină. Doar se mută

Granița dintre profesional și personal a devenit tot mai difuză.

„Te duci acasă, mai verifici un mail, mai vezi un mesaj… și fără să-ți dai seama, ai redeschis ziua”, spune Flavia Voinea.

Telefonul este același, aplicațiile sunt aceleași, iar notificările nu țin cont de program.

„În momentul în care telefonul de serviciu este același cu cel personal, ele sunt deja împreună. Nu mai vorbim metaforic, ci la propriu”, explică Amada Bălțățeanu.

Iluzia controlului: „verific doar un mesaj”

Verificarea pare un gest mic. Dar efectul este mult mai mare.

„Când ai deschis, ți-ai deschis ziua din nou.” Nu este doar o curiozitate, ci este revenirea în același ritm mental de lucru.

De ce nu funcționează „gata, m-am oprit”

Mulți încearcă să impună o limită clară: de la ora X, nu mai lucrez.

Dar creierul nu funcționează pe comandă și nu poți da stop doar pentru că spui asta.

De aceea, deconectarea nu este un moment. Este o tranziție între muncă și viața personală: „Etapa de tranziție trebuie să asigure încetarea primei etape și intrarea în a doua”, spune Amada.

În practică, asta înseamnă gesturi simple:

• să te schimbi de haine

• să ieși din casă, chiar și pentru puțin

• să faci ceva diferit de ritmul de lucru

Nu sunt detalii. Sunt semnale pentru creier că ziua s-a încheiat.

Ce faci cu lucrurile neterminate

Unul dintre cele mai frecvente blocaje este senzația că „nu ai terminat”. Soluția nu este să continui seara, ci să închizi corect ziua: „Asta am făcut. Asta rămâne pe mâine.”

„Dacă le lași doar ca nefăcute, creierul tău va încerca să le termine, chiar și după program.”

Mutarea conștientă reduce presiunea și oferă un punct de reluare clar. De pildă, când gândurile continuă să ruleze, o soluție simplă poate face diferența: „Notează tot ce îți trece prin cap. Fără logică, fără structură.”

„Nu se mai plimbă în capul tău, se plimbă pe hârtie”, se amuză Flavia Voinea.

Este un mod rapid de a elibera mintea și de a permite tranziția către liniște.

Adevărul incomod

Discuția ajunge inevitabil la o întrebare sinceră: cât de mult vrem, de fapt, această deconectare?

„Dacă ești motivată pentru viața personală, nu te va deranja că nu ai terminat tot astăzi”, spune Amada Bălțățeanu. Dacă apare constant vinovăția, poate că răspunsul nu este încă „da”.

Ce se întâmplă dacă nu schimbăm nimic

Pe termen scurt, pare că funcționează.

Pe termen lung, însă: „La un moment dat, crapă ceva.”

Oboseala, stresul și relațiile afectate nu apar brusc. Se acumulează.

Deconectarea nu ține de un truc. Ține de o alegere.

Iar din momentul în care alegerea este clară, încep să apară și soluțiile.