Palatul “Dacia” va fi consolidat și restaurat

Articol de Mircea Apostolescu, 12 martie 2026, 09:46

La finalul lunii ianuarie au fost înaintați spre aprobare Consiliului General al Municipiului București indicatorii tehnico-economici, devizele generale și documentațiile necesare pentru consolidarea și restaurarea Palatului “Dacia”.

În prezent, procedura de achiziție pentru executarea lucrărilor este în desfășurare, iar acestea ar putea începe în următoarele săptămâni.

Valoarea totală a proiectului este estimată la 104,5 milioane de lei. Din această sumă, 71,5 milioane de lei reprezintă finanțare nerambursabilă asigurată prin Programul Național de Consolidare, în baza unui contract semnat între Primăria Municipiului București și Ministerul Dezvoltării.

Lucrările sunt programate să dureze aproximativ trei ani. După finalizarea procesului de consolidare și restaurare, Palatul “Dacia” va găzdui permanent Pinacoteca Muzeului Municipiului București, parte a Secției de Artă.

Colecția Pinacotecii cuprinde 2.543 de lucrări de pictură românească și europeană, 402 sculpturi, 87 de lucrări de artă decorativă și 2.425 de lucrări de grafică.

Palatul “Dacia”, situat pe Strada Lipscani nr. 18-20, chiar pe coltul dintre Lipscani, Smârdan și Stavropoleos, este una dintre emblemele Bucureștiului, monument istoric de valoare națională, și face parte din ”Ansamblul de arhitectură Strada Lipscani”.

Clădirea, realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost afectată de cutremurele secolului trecut.

Dar, istoria locurilor începe cu mult înainte, se confundă, practic, cu istoria Bucureștilor. Astfel, pe locul unde, mai târziu, avea să fie ridicat Palatul Societății de Asigurare “Dacia-România”, boierul de origine greacă, Ghiorma ctitorea, în anii 1564 și 1565, în vremea domniei lui Petru cel Tânăr (1559-1568), o biserică cu hramul “Nașterea Domnului”. Originar din Pogoniana (Epir), Ghiorma, boierul Ghiorma a ocupat dregătoria de mare postelnic în Sfatul domnesc, între anii 1564-1568, ulterior fiind menționat cu titlul de ban.

De la sfârșitul secolului al XVI-lea, lăcașul a devenit un punct de reper în zonă, sub denumirea de “Biserica Ghiormei Banul”.

Biserica a fost arsă de turci, în 1595, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Ea a rămas în părăsire până în timpul domniei lui Leon Vodă (1629-1630).
Cu încuviințrea nepoatei boierului Ghiorma, Despa, Leon Vodă închină biserica Arhiepiscopiei Pogoniana (Epir), aceasta intrand în stăpânirea călugărilor greci și fiind cunoscută, de atunci, drept “Biserica Grecilor”.

În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, biserica trece printr-un nou incendiu, un document al epocii menționând că “zidurile erau tare stricate”.

La începutul secolului al XVIII-lea, biserica a fost refăcută, prin contribuția comunității negustorilor greci din oraș.

Între anii 1713 și 1714, ea a fost pictată din nou, pe cheltuiala arhiepiscopului de Pogoniana, Eftimie din Dipalița.

Lucrările au fost terminate în 1719, când se pune și o nouă pisanie, în limba greacă.

După refacerea bisericii, călugării greci primesc învoire să ridice, pe terenul din jur, un han, pentru sporirea veniturilor.

După ridicarea lui, “biserica lui Ghiorma Banul” sau “a Grecilor” începea să fie numită “biserica Hanului Grecilor”.

Hanul era format din mai multe corpuri de clădiri construite treptat, în diferite perioade de timp, la parter fiind prăvălii închiriate negustorilor, iar la etaj camere de locuit.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea era considerat unul din cele mai mari hanuri mănăstirești din București, fiind situat pe locul al treilea între cele 10 hanuri importante ale orașului.

În 1813, în vremea domniei lui Ioan Caragea (1812-1818), a fost trecută în categoria mănăstirilor de rangul III din țară.

Biserica este descrisă și desenată de August Raffet, care vizitează orașul pe la 1837 drept un lăcaș mic, cu urme de frescă pe pereții exteriori, închis într-o incintă îngustă, înconjurată de un cimitir sărăcăcios.

Însă, din cauza proastei administrări și a calamităților, hanul a ajuns, la mijlocul secolului al XIX-lea într-o stare avansată de degradare.
Lipsită de venituri și afectată de calamități – incendii, cutremure, biserica s-a deteriorat treptat, iar în 1858 a fost închisă.

Astfel, într-un Raport adresat Sfatului orășenescz la 11 septembrie 1847, arhitectul orașului, Xavier Villacrosse propunea dărâmarea acestuia. Astfel, o parte a hanului a fost demolat în 1861, iar restul în 1863.

La 1871 pe locul bisericii dărâmate mai erau doar pisania și stâlpii de piatră.

Locul ce fusese ocupat, din secolul al XVI-lea până în 1863 de Biserica Ghiormei Banul și Hanul Grecilor, a fost cumpărat prin licitație la 9 iulie 1882 de Societatea de Asigurare “Dacia-România”, cu scopul de a-și construi aici un sediu.

Lucrările la noul sediu al Societății “Dacia” au demarat în 1882 și s-au încheiat în 1889.

În 1914, Societatea de Asigurări “Dacia-România” a închiriat, apoi a vândut palatul către Banca Generală Română, considerată a fi „o fortăreață a finanțelor germane în România”.

În timpul Primului Război Mondial, după ocuparea Bucureștiului, la 23 noiembrie/6 decembrie 1916, în urma ofensivei germano-bulgare, condusă de către Feldmareșal August Von Mackensen, trupele germane și-au însușit o parte din bunurile băncii.

Așa se face că titlurile de proprietate și toate actele referitoare la Palatul Societății “Dacia” au fost evacuate la Moscova în anul 1916.
Comandamentul militar german a dispus, chiar, prin ordonanța din 18 ianuarie 1917, punerea în circulație a unei emisiuni monetare, hârtie și monedă, cu denumirea Băncii Generale Române.

Având în vedere pagubele provocate statului român de emisiunea ilegală, după retragerea trupelor germane banca a fost pusă sub sechestru, iar acțiunile sale au trecut în posesia statului.

Din 1919, Banca Generală Română a devenit Banca Generală a Ţării Româneşti, care din 1938 redevine Banca Generală Română, pentru a fuziona apoi cu Banca de Scont a României în 1941.

În timpul anilor ’30- ’40 ai secolului XX, clădirea este sediul mai multor bănci, ajungând, printre altele, și în proprietatea Băncii Naționale.
În anii ’50, aici își avea sediul Conservatorul “Ciprian Porumbescu”.

La cutremurul din 4 martie 1977, imobilul a suferit mai multe degradări, iar în 1979 Consiliul Culturii și Educației Socialiste aproba propunerea de a se elabora un proiect de restaurare a clădirii și de amenajare a spațiului cu funcțiunea de casă de modă și magazine cu articole de lux. Edificiul a fost restaurat și consolidat în anii 1979-1983.

După 1990, în anumite părți ale clădirii, au funcționat Banca Comercială Română și CEC Bank.

În 2012, la inițiativa primarului general al Capitalei Sorin Oprescu, Consiliul General al Municipiului București aproba inițierea demersurilor pentru programul „Pinacoteca Municipiului București”.
Un an mai târziu, în 2013, în cel de-al doilea mandat al lui Oprescu, Primăria Municipiului București cumpăra imobilul din Strada Lipscani nr. 18-20, cu destinația specială de a adăpost Pinacoteca Municipiului București.

Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 419/2019 din 31.07.2019 Palatul “Dacia-România” a fost dat în administrarea Muzeului Municipiului București pentru amenajarea Pinacotecii Municipiului București,