Ziua Culturii Naționale – Cultura, instrumentul fundamental al sănătății sociale

Astăzi, de Ziua Culturii Naționale, discutăm despre reziliența în cultură și rolul ei real într-o societate supusă presiunilor economice, sociale și informaționale cu doamna Corina Șuteu, formator și consultant cultural internațional, fost ministru al Culturii, invitata lui Răzvan Ursuleanu În Comunitate.

Articol de Monica Liche, 16 ianuarie 2026, 08:14

Cultura ca sănătate socială, nu ca ornament

În discursul public, cultura ajunge deseori la finalul listei de priorități: frumoasă, utilă, dar “negociabilă”. Corina Șuteu descrie însă cultura ca pe un mecanism de bază al echilibrului colectiv, legat direct de felul în care o societate rămâne lucidă, creativă și capabilă să se dezvolte.

„O societate își pierde, de fapt, un instrument de sănătate socială — își pierde instrumentul fundamental. În Europa, atunci când educația și cultura nu mai sunt susținute, se pierde inclusiv sănătatea, pentru că sunt domeniile «slabe», cele pe care nu le simți imediat și ajungi să te întrebi: «De ce să le susținem?». Dar le susținem fiindcă o societate sănătoasă are nevoie de oameni conștienți; iar oamenii conștienți devin creativi, capabili și competenți și construiesc, în timp, o societate mai evoluată, în care lumea se simte bine. Altfel spus, societatea își pierde instrumentele fundamentale ale unei existențe umane complete.”

Când cultura creează cetățeni, devine incomodă pentru putere

 Când cultura e marginalizată, nu e întotdeauna doar rezultatul unor erori administrative. În logica unor modele politice, cultura devine incomodă tocmai pentru că ridică standarde, creează așteptări și produce cetățeni care cer mai mult de la stat și de la ei înșiși. Corina Șuteu dă un exemplu tranșant despre această gândire și avertizează că tendința se amplifică în prezent, pe fondul dinamicilor globale accelerate de tehnologie:

„Revin adesea la afirmația atribuită lui Margaret Thatcher: «De ce să subvenționăm cultura? Pentru că, dacă o subvenționăm, le creăm cetățenilor un orizont de așteptare. Or noi nu avem nevoie de cetățeni cu orizont de așteptare; avem nevoie de cetățeni care să muncească». Acest tip de abordare este astăzi radicalizat, sub influența unor dinamici globale care s-au instalat și au avansat — inclusiv cu ajutorul tehnologiilor. Iar, în felul acesta, suntem foarte aproape de un moment în care această logică devine realitate.”

Mai multe informații despre acest subiect gasești aici