Bine de citit: Eu sunt numărul patru
Articol de razvanursuleanu, 22 septembrie 2025, 09:08
Nu am văzut filmul “Eu sunt numărul patru”, pentru că am trăit cu impresia că este un fel de clonă după “Jumper”, o producție cinematografică la care m-am uitat până la sfârșit doar pentru că unul dintre actori este Samuel Jackson, acel combustibil miraculos care poate urni din loc chiar și un film prost.
Iar acum, după ce am citit “Eu sunt numărul patru”, îmi este foarte clar că nu m-aș uita la film nici dacă aș fi torturat de civilizația malefică a mogadorienilor din carte.
De regulă, singura mare problemă pe care o am atunci când citesc literatură SF pentru adolescenți este aceea că viteza mea de lectură este sensibil inferioară vitezei cu care se desfășoară narațiunea. Puștii aceștia sunt mult prea rapizi, de abia apuc să citesc câteva cuvinte de la începutul unui capitol că ei s-au instalat deja în capitolul următor, e imposibil să-i prinzi din urmă cu cititul dacă nu sari peste pagini.
Numai că de această dată lucrurile au stat cu totul altfel. “Eu sunt numărul patru” este o carte atât de captivantă, încât viteza mea de lectură cred că a crescut de cel puțin trei ori. Pur și simplu nu mai aveam răbdare și eram atât de curios ce se întâmplă în continuare, încât mai era puțin și începeam să zbier la personaje ca să se miște un pic mai repede.
Prin urmare filmul o să aștepte mult și bine cooperarea mea, pentru că nu doresc să-mi fie alterate imaginile oferite de carte cu vreun oarecare fiasco cinematografic. Știu, este nedrept să afirm aceste lucruri în legătură cu un film despre care practic nu știu absolut nimic, dar constat cu surprindere că pot trece cu ușurință peste această nedreptate…
Și ca să merg cu mărturisirea până la capăt, trebuie să recunosc că nu prea am avut răbdare nici măcar să scriu aceste câteva cuvinte despre cartea “Eu sunt numărul patru”, pentru că lângă mine se află “Puterea celor șase”, cel de-al doilea volum al trilogiei (!!!), pe care abia aștept să-l citesc. Cu toate acestea, deși bat de zor darabana cu mâna stângă, am scris totuși câteva rânduri cu cealaltă mână, pentru că mi-aș dori să citiți și voi “Eu sunt numărul patru”, pe cât de repede ar fi cu putință. Mai bine să ne bucurăm în grup de o asemenea carte atât de interesantă, decât să fiu egoist și să mă entuziasmez de unul singur, lucru care din păcate mi s-a mai întâmplat.