Surpriză românească pe Transfăgărășan – Turul Sibiului 2025

Astăzi, la Bună dimineața, București!, Alex Ciocan ne-a adus în culisele unei lumi în care fiecare pedală înseamnă un test de voință. Am vorbit despre echipa Mentorize, despre ce înseamnă să reziști lângă giganți și despre Tadej Pogačar – sportivul cu genă de legendă, dar și cu riscul de a transforma competiția într-un spectacol previzibil.

Articol de Monica Liche, 7 iulie 2025, 14:01

România pe Transfăgărășan

 Turul Ciclist al Sibiului 2025 a oferit una dintre cele mai notabile performanțe românești ale ultimilor ani. Echipa Mentorize, singura formație continentală a României, a reușit o prezență solidă în pluton, cu doi sportivi în top 30. Într-o competiție dominată de echipe internaționale puternice, această reușită confirmă potențialul unui sistem sportiv care, deși lent, merge într-o direcție promițătoare.

 “Am avut o surpriză foarte plăcută. Echipa Mentorize, singura echipă continentală a noastră, a mers excepțional. Eu știam că băieții sunt serioși, se antrenează, însă ei au venit, doi dintre ei au venit între primii 30, unul pe locul 22 sau 23, Denis Piciu, Iustin Văidian, câteva locuri mai sus, spre 25-27, iar într-o astfel de concurență să vii doar la câteva minute de învingător pe Transfăgărășan și pe Păltiniș, că acolo practic s-au făcut diferențele, mi se pare excepțional.”, a subliniat Alex Ciocan

Provocările din spatele camerelor: de ce România are nevoie de infrastructură media

Deși competiția se ridică, capacitatea de a o reflecta rămâne limitată. Lipsa transmisiunilor aeriene, a tehnicii de înaltă performanță și a fondurilor afectează semnificativ vizibilitatea curselor. Organizatorii admit că ridicarea unui elicopter pentru filmări ar dubla bugetul unui tur – un cost încă imposibil de susținut la nivel local.

„ Dacă nu ai bani să ridici un elicopter sau un avion sau nu ai aprobări pentru spațiu aerian, pur și simplu nu te descurci. Și tu ar trebui, practic, să tragi 20 de km de cablu pe toată lungimea Transfăgărășanului. Și este absurd. Nu ai cum, pur și simplu. Să aduci un elicopter sau un avion ar costa minimum cât costă tot turul ca organizare, cazare, masă, invitații, carburant, arbitrii, etc… Adică vreo 200-300 de mii de euro în plus.”

 Evoluția ciclistului modern: între tehnologie, genă și sacrificiu

 Analiza tehnică a arătat că Pogačar nu este doar un produs al antrenamentului, ci și al unei date genetice excepționale. Însă, în același timp, el este și simbolul unei noi paradigme – unde cifrele înlocuiesc instinctul, iar performanța brută eclipsează farmecul riscului asumat. În contextul în care sportivii de top sunt comparați după vați și analize de laborator, ciclismul riscă să piardă tocmai elementul care-l făcea uman.

“ Pogačar…are un plus față de toți ceilalți. N-aș vrea să-l văd pe Pogačiar la Visma cu metodele de pregătire și seriozitatea de la Visma, nu se potrivesc ca tipologie, caracter. Pogačiar e vesel, ăia sunt ca niște mașini nu știu să zâmbească.

Dar cred că ar mai adăuga un 10% la ceea ce poate acum Pogačiar pentru că dacă te uiți la cei de la Visma ei nu mai au nici măcar un gram de grăsime, fiecare fibră de pe picioare se vede. La Pogačiar nu e chiar așa, se vede că el acoperă foarte mult cu genă extrem de bună, o genă care se naște odată la un milion de ani, nu de oameni, de ani. El este precum Cassius Clay, Muhammad Ali, precum Pele.”

 Turul Franței 2025: competiție extremă, din primul kilometru

 Turul Franței rămâne caracterizat de o intensitate neobișnuită încă din prima etapă. Condițiile dure, vitezele ridicate și temperaturile crescute creează o selecție naturală dură, lăsând în pluton doar pe cei mai bine pregătiți – fizic și mental

 „ Turul Franței este atipic. Este singura cursă la care se fuge foarte tare din primul kilometru al primei etape și chestia asta secătuiește încet, încet sportivii. Sita aia prin care se cerne nisipul este mult mai fină. Dacă la, să zic, o etapă asemănătoare în turul Italiei se merge cu 45 la oră, aici se merge cu 48.  E și mai cald. Și toate chestiile astea taie din resursele sportivilor și, evident, în primul rând, din resursele sportivilor mai slabi, mai puțin pregătiți. Sau mai puțin dotați. Cei mai puternici rămân încet, încet în vârful piramidei.”