Cum să… învățăm prin joc și joacă!

Articol de Vicentiu Andrei, 17 martie 2025, 07:02 / actualizat: 4 aprilie 2025, 13:35

• Atunci când creăm momente care au și un impact emoțional, ele fixează mult mai bine amintirea în memoria noastră de lungă durată.

• Prin joc, reușești mai ușor să-i dai concluzia care e bună pentru el, fără să i-o impui.

• Vrei ca al tău copil să aibă un vocabular mai bogat? Nu te supăra că nu citește mult, provoacă-l la un joc gen ALIAS. Ok, nu este egalul cu cititul unei cărți, dar ajută la obiectivul pe care tu îl ai!

Unul din scopurile părinților este acela de a asigura o dezvoltare cât mai frumoasă, armonioasă, eficientă a copilului. Putem face asta și prin joc și joacă.

Amada Bălțățeanu, zi că am dreptate!

– Ai dreptate!

– Ok, mulțumesc frumos! Putem începe!

Dacă nu mă contrazici, o să avem un episod de succes!

Ne-am adunat astăzi pentru a discuta despre cum putem să îl ajutăm pe copil și prin joacă.

Amada Bălțățeanu: Eu aș zice chiar că, dacă vorbim despre copii, jocul sau joaca pot să fie cheia pentru pentru dezvoltarea lui. Cu toate că și pentru noi, ca adulți, e plăcut. Și nu doar că e plăcut, e util!

Flavia Voinea: Deci ideea este să transformăm jocul și joacă în ceva util.

Amada Bălțățeanu: Asta ar fi ideea. Ce experiență de joc să alegi… dar care să aibă însemnătate în ceea ce ai tu în minte pentru dezvoltarea celuilalt.

Îmi aduc aminte, când eram mult mai activă decât sunt acuma în partea de training cu adulți și făceam diverse training-uri pentru companii și adulți… toți cereau același lucru: nu ne mai jucăm și noi?

Dar nu se gândeau la joacă asta, în care doar trece timpul mai repede. Ci cum să faci ca timpul pe care l-ai dedicat învățării prin training să alterneze foarte puternic cu activități practice, care să aibă și o doză de fan în ea. Până la urmă, dacă introduci cumva în ceea ce alegi să faci o conotație fun, asta îl face pe jucător, fie că-i adult sau că e copil, să fie mult mai receptiv.

Și nu e nicio diferență între cum îți propui să dezvolți oamenii în training sau cum îți propui să dezvolți oamenii din jurul tău având în minte lucrurile care funcționează în general.

Revenind la copii, pentru ei, discuțiile, acele momente în care stăm de vorbă sunt asociate cu: iarăși mama îmi spune ce am făcut rău sau iarăși mama vine cu o nouă idee sau cu nouă sugestie pentru mine, pentru cum să-mi umple timpul.

Acum, cu mintea de trainer, aș vorbi despre învățarea experiențială, caz în care ai o șansă mult mai mare să produci un rezultat așa cum ți-l dorești tu, te rog.

Flavia Voinea: Ce putem învăța prin joc? Comportamente? Atitudini?

Amada Bălțățeanu: Păi, imaginează-ți că prin joc poate nu te duci direct în acele concluzii pe care noi vrem să le avem sau să le transmitem, dar ele sunt training. Noi le numim learning point-uri. Adică faci jocul cu scopul să-l treci printr-o experiență în care el practică niște lucruri.

Are loc jocul ăsta și există și o discuție la final… copilul de cele mai multe ori nu le sesizează și nici nu le conștientizează ca learning point-uri sau concluzii cu care să rămână.

Flavia Voinea: Într-un fel e bine, pentru că, dacă ar ști că facem asta cu scopul de a învăța ceva, ar fi mai reținut.

Amada Bălțățeanu: Poate fi mai reținut, e adevărat, dar în momentul în care el intră în joc, experimentând, având propriile trăiri… Apoi discuția de la final, cum anumite lucruri care s-au întâmplat în joc pot să fie de real ajutor în viața de zi cu zi, atunci reușești să-i faci link-ul între experiență. Experiența întotdeauna e însoțită de emoție. Și acea concluzie care, de fapt, tu voiai să ajungă la el… nu te arunci în concluzie și creezi cadrul ca să poți să aduci concluzia ca rezultat final în mintea copilului. Și e funcțional și merge cel mai bine.

Pentru că… mai ziceam noi și în alte episoade ale noastre că, atunci când creăm momente care au și un impact emoțional, ele fixează mult mai bine amintirea în memoria noastră de lungă durată. Și, de fapt, ce obții sunt acele efecte pe termen lung în relație cu copilul tău.

Deci, cumva, beneficiul e puternic, e mare. Și atunci da, merită să te gândești ce fel de jocuri ai putea să abordezi în relația cu copilul.

Flavia Voinea: Bun, dă-mi un exemplu!

Amada Bălțățeanu: Păi începem iarăși de la copilul meu de acasă. Câți ani are? Poate să fie mai micuț, poate să fie la o vârstă a adolescenței sau e chiar un pic mai mare… dar tot îl numesc copilul meu.

Spre exemplu, la o situație pe care eu o aveam cu cel mic al meu. Aveam eu în minte pentru el să învețe să argumenteze.

Flavia Voinea: Adică 7 ani, 9 ani?

Amada Bălțățeanu: 8 ani. Eu voiam să învețe să argumenteze ca să nu vină cu ideea așa vreau eu sau nu vreau așa, pentru că asta e deranjant pentru fiecare dintre noi.

Am zis: ok, ce joc s-ar potrivi într-o astfel de situație? Păi ca să înveți argumentația, eu i-am propus la un moment dat să ne jucăm pro-contra. Uite, ne gândim la o idee și, fiind în mașină, ne uitam la clădirile care sunt desenate cu graffiti și vorbeam pro această idee sau contra această idee. El spunea o idee, eu spuneam o idee..

La final, avem în minte niște argumente pentru care a desena pe clădiri e bine și niște argumente care îți arată de ce nu e bine…

Flavia Voinea: Și că nu poți să faci asta peste tot!

Amada Bălțățeanu: Exact! Și am zis: bun, uite în momentul în care tu susții treaba asta, pentru cel care te aude e un mare câștig pentru că înțelege punctul tău de vedere.

Având experiența și fun, și glumeață, ajungem în punctul în care acuma oricând îi zic îți mai aduci aminte când făceam în mașină pro&contra, răspunsul e da, da, da!

Ei rețin foarte bine jocul, dar nu rețin neapărat concluzia finală. Și o astfel de experiență te ajută să-i dai concluzia care bună pentru el. Reușești mai ușor să faci o conexiune, o asociere între o discuție de astăzi cu experiență din trecut, iar pentru el e mult mai ușor să înțeleagă făcând de ce e bine într-un fel și nu în altul.

Noi vrem să se fixeze și noi vrem nu doar să se fixeze, vrei ca ei să reușească, prin lucrurile pe care le-am vorbit la un moment dat, să aplice.

Adică… să fim serioși. Știm cu toții că avem tendința să spunem dar ți-am zis treaba asta de o grămadă de ori. Și, totuși, nu se simte.

Flavia Voinea: Și atunci putem să ne uităm după o listă de jocuri noi acasă…

Amada Bălțățeanu: Există, putem să găsim ușor sugestii pentru jocuri pe care le putem practica acasă cu copilul în diferite direcții…

Noi acuma, ca părinți, suntem supărați pe copiii noștri că nu mai citesc cum citeam? Unul dintre lucrurile care se întâmplă este că ai un vocabular mai restrâns… Și atunci îmi vine în minte ALIAS. E un joc foarte simplu care poate să fie jucat la orice vârstă, prin care tu descrii un cuvânt fără să folosești cuvântul, dar având ca scop să-l faci pe celălalt să înțeleagă cuvântul pe care tu-l ai în minte. E un joc atât de fain pentru lărgirea vocabularului. Ok, nu este egalul cu cititul unei cărți, dar ajută la obiectivul pe care tu îl ai!

Și atunci este despre creativitatea noastră… pentru că poți să găsești multe jocuri care pot să fie practicate dar nu de copii între copii, neapărat copii cu adulți!

Adică intră în joc, intră în joc și tratează jocul ăla cu seriozitate, pentru că dacă tu o faci, tendința natural e să o facă și copilul tău și te joci. La final, tragi o concluzie și el, de fapt, prinde ceva care înseamnă extindere.

Flavia Voinea: Ok, dar poți să și inventezi. Cine, dintre copil și părinte, face curat mai repede în cameră? Că poate ajungi la rezultatul dorit de a fi curat în cameră…

Amada Bălțățeanu: Da, da și o să zică relaxat copilul eu cred că o să câștigi. Sunt de acord că pot să și pierd.

Flavia Voinea: Și te mai duce undeva creativitatea – am un concept în cap zilele astea, acela de screen free. Adică să stea copiii departe de ecrane. Să încercăm să creăm un mediu pentru copii în care ei să fie cât mai mult timp screen free.

Amada Bălțățeanu: Ca să obții asta, trebuie să pui ceva în loc, exact ca la dependență… dependența de ecrane, dependența de fumat, dependența de orice. Ca să dilueze un comportament, trebuie să trebuie în primul rând să găsești ceva să pui în loc, dar acel ceva să fie într-o zonă de plăcere. Nu înseamnă că acel nou ceva pune egal între ce aveai tu ca dependență, dar, dacă este suficient de atractiv, începe o construcție care durează, bineînțeles, dar e acceptată ca idee. Și apoi când vii din nou cu ideea asta, o să accepte mult mai ușor.

Flavia Voinea: Deci ideea pentru părinți, în momentul de față, ar fi să creeze aceste momente cu copiii de acasă și să caute niște jocuri potrivite scopului pe care îl au.

Amada Bălțățeanu: Da, da, da. Și, pe lângă căutat, e participarea activă a părintelui… genul ăsta de concluzie a unei experiențe, e foarte fain să poți să închizi cu ceva: Uite ce fain că am avut momentul ăsta pentru că am avut ocazia să ne super distrăm, dar simt că modul în care tu ai argumentat sau modul în care tu ai descris sau i-am făcut ne-a ajutat să vedem și alte forme.

Flavia Voinea: Poate ajungem și la ideea foarte frumoasă în care copilul vine și el cu idei de jocuri. Hai să ne jucăm cu un scop serios!

Amada Băltățeanu, mulțumesc pentru discuție!