Singur de sărbători? Află ce poți face pentru a depăși izolarea și a redescoperi bucuria

Asociem, de obicei, sărbătorile de iarnă cu o imagine idealizată a familiei perfecte, aflată în acel cadru idilic cu cei dragi aproape, strânși în jurul unui brad împodobit, lângă o masă îmbelșugată. Însă, pentru mulți dintre noi, această perioadă poate însemna chiar opusul care scoate la suprafață singurătatea și accentuează nevoia profundă de a aparține. Psihologul Carina Coșăreanu, de la Pagina de Psihologie, ne-a oferit o perspectivă amplă asupra singurătății, dar ne-a arătat și cum să ne bucurăm de sărbători, chiar și atunci când suntem singuri.

Articol de Monica Liche, 16 decembrie 2024, 17:22

Primul pas spre echilibrul emoțional

De câte ori, atunci când începem să completăm o listă cu numele celor cărora vrem să le facem cadouri, ne scriem numele pe acea listă? Iar dacă facem asta, ocupăm prima poziție pe aceasta?  “Calitatea vieții noastre depinde de calitatea relațiilor noastre”, spune psihoterapeutul Esther Perel, iar Carina Coșăreanu subliniază că relația cu propria persoană este adesea cea mai neglijată relație, deși este esențială pentru starea noastră de bine.

„(…)de multe ori, fix relația cu noi este cea care are de suferit pentru că nu ne gândim la ea.  Prioritizăm foarte mult ce se întâmplă în exterior,(…)dar nu mă uit la relația mea cu mine.

  Într-un curs de terapie de grup, unde aveam de făcut un desen cu cele mai importante relații ale noastre, să le reprezentăm cu culori. În proporție de 80 %,  nimeni n-a desenat și relația cu propria persoană. Deci relația cu noi, noi uităm de ea, nu știm să avem grijă de nevoile noastre, așa cum am învățat să avem grijă de nevoile celorlalți.”

Căutăm validarea în exterior

Avem nevoie de validare. În lipsa celei primite de la prieteni, colegi  sau de la oamenii dragi, apelăm la cea dată de cei aflați în spațiul online.  Aceasta, deși poate aduce un sentiment temporar de apartenență, nu rezolvă cauza singurătății. Acceptarea de sine rămâne cea mai importantă formă de validare, iar pentru aceasta nu avem nevoie de aprobarea celor din jur.

„ Ajunge internetul să fie un substitut de validare pe care nu îl primim de la prieteni familie, colegii de muncă și așa mai departe. Însă, dacă ne uităm, rămâne nevoia de validare, doar că suntem deschiși să o primim doar de pe internet sau doar pentru lucrurile mărunte, pentru lucrurile mari poate că nu suntem deschiși să le primim. (…)Suntem atât de concentrați să vedem ce nu merge bine, încât nici măcar nu observăm aprecierea reală atunci când există.”

Ritualurile și valoarea predictibilității

Ce este predictibil într-o sărbătoare cum este Crăciunul? Ritualul. Fie că vorbim despre împodobirea bradului, alegerea și împachetarea cadourilor sau masa festivă, aceste momente aduc stabilitate emoțională și ne introduc într-o atmosferă blândă, în care se reduc tensiunile interioare.

„ Se vorbește foarte mult în psihologia relațională despre predictibilitate. Atunci când avem o structură, avem un ritual, ritualul creează predictibilitate. Acest cuvânt greu înseamnă că știu ce urmează să se întâmple. Știu ce am de făcut, știu ce voi primi, în esență voi primi, poate atenție, voi primi, poate un cadou și lucrurile acestea îmi dau mie mai multă siguranță. În momentul în care reușim să simțim siguranța relațională cu partenerul de cuplu, cu copiii, cu părinții, cu unchii, cu verișorii, poate că reușim să scoatem la suprafață și să simțim cu adevărat  spiritul Crăciunului.”

 Beteală peste tristețe

Nu suntem condamnați la singurătate.

Singurătatea ne poate învăța să ne redescoperim și să învățăm mai multe despre noi înșine. Ar trebui să facem un ritual din reconectarea cu trecutul nostru, cu întâmplările prin care am trecut și care ne-au adus bucurie sau tristețe, pentru că toate acestea sunt parte a omului care suntem azi. „(…)să ne amintim cum era Crăciunul în copilărie, cum era Crăciunul acum 10 ani, să ne uităm la poze, să îi aducem, cumva, în spirit, printre noi, pe cei care poate nu mai sunt printre noi.”, a subliniat psihologul Carina Coșăreanu, care a mai adăugat:

 „Pur și simplu, să îi simțim din nou aproape pentru că amintirile noastre rămân destul de vii, dacă reușim să le facem spațiu chiar și în prezent. Să ne uităm, să primim nostalgia, să primim dorul în sufletul nostru, că este și aceasta, o emoție și este o emoție constructivă, face parte din noi, chiar dacă vine și cu o ușoară durere. Însă, este un mod de a fi recunoscător pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, de a fi recunoscător pentru bucuria din trecut și sentimentul de recunoștință poate, din nou, să mai pună niște beteală pe alte sentimente mai dure”