Și clădirile au norocul lor…

Articol de Mircea Apostolescu, 9 decembrie 2024, 12:02

Pe Calea Victoriei, cum vii dinspre Piața Victoriei, pe partea stângă, imediat după intersecția cu Strada Grigore Alexandrescu, la numerele 220 și 218 sunt două clădiri, vechi, frumoase dar aflate într-o stare jalnică. Cea de la 220 poartă chiar o bulină mare roșie, care avertizează că este încadrată în clasa întâi de risc seismic. Inscripțiile de lângă bulină atrag atenția că imobilul prezintă pericol de prăbușire.

Blocul Banloc-Goodrich va deveni Muzeul Holocaustului!

La numărul 218, te întâmpină un bloc, o clădire de birouri cu trei corpuri, două laterale, cu câte patru etaje, iar cel din mijloc retras și având opt etaje.
Parterul clădirii seamănă destul de mult cu cel al Blocului Rosenthal, aflat tot pe Calea Victoriei, mai jos, în zona Palatului CEC. El este compus pe o succesiune de arcade care imită structura unui porți. Spre deosebire, însă de Blocul Rosenthal, unde parterul era conceput cu funcție de galerie, deschisă publicului, aici parterul nu era destinat accesului public.

Primul etaj, prin cornișele care îl delimitează și elementele de ancadrament, sugerează un piano nobile.
Urmează trei etaje ale căror ferestrele sunt grupate trei câte trei și cinci câte cinci.
Corpul central are un aspect monumental punând în valoare intrarea principală în imobil prin cele trei ancadramente de fereastră de la etajul întâi și prin elementele de arhitectură de la ultimele două etaje, șapte și opt.

Imobilul a fost construit între 1943 și 1946, după planurile arhitectului Octav Doicescu, pentru a fi sediul birourilor celei mai vechi și mai renumite societăți de anvelope din România, Banloc-Goodrich.
Societatea și-a luat numele după acționarii săi. Astfel, societatea de anvelope a fost înființată prin asocierea dintre industriașul Benjamin Franklin Goodrich și Principesa Elisabeta a României, fi a cea mare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, sora lui Carol II.

Elisabeta se mărita, în 1921, la București cu principele moștenitor al Greciei, George, devenind, în 1922, Regină a Greciei. În 1935, Elisabeta divorța și revenea în România.
Ea a primit de la Carol II Palatul Elisabeta, de lângă Herăstrău, și a cumpărat, din renta sa, conacul și domeniul de la Banlic, unde ar fi urmat să fie construită fabrica de anvelope.

În final, fabrica a fost construită la Florești, Prahova, recrutandu-si personalul dintre muncitorii rafinărie de petrol de la Brazi. Ea a produs anvelope până în 1988, când drepturile asupra mărcii au fost vândute către Michelin.

Întorcându-ne la clădirea de birouri construit pentru sediu societății, acesta a fost, desigur, naționalizat, în 1947.
Prin 2010 clădirea trecea în administrarea Guvernului României, fiind propusă ca sediu al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

În 2016, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a fost desemnat, prin HG 625/2016, să coordoneze organizarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România.
Prin Legea 174/2019, clădirea Banloc-Goodrich a fost transferată în administrarea Institutului “Elie Wiesel”, în vederea realizării viitorului muzeu.

În noiembrie 2023, Guvernul aproba indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții Muzeul Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România, care urmează a fi realizat în fosta clădire Banloc-Goodrich.
Valoarea investiției ar urma să fie de 54,2 milioane de euro, din care 17,7 milioane din PNRR și 36,5 milioane de la bugetul de stat.

Dacă imobilul de la 218 va fi consolidat și reintrodus în circuitul cultural al Capitalei și al întregii lumi, pentru că Muzeul Holocaustului va atrage, cu siguranță, numerosi turiști și din străinătate, clădirea de la numărul 220, chiar la intersecția cu Strada Grigore Alexandrescu, a fost, la un moment dat, sediul Salrom SA. apoi, a fost multă vreme acoperită de un imens afiș publicitar.
Acum, la parter, există imensa bulină roșie și avertismentul că imobilul prezintă pericol de prăbușire.

Imobilul a fost, inițial, gândit ca unul de birouri, cu șapte etaje. Dar, au fost construite doar patru și o mansardă.
Există propuneri de refacere a clădirii, încă de acum patru ani, prezentare de către arhitecții Răzvan Bârsan, Monica Crețu, Simona Dinescusi Daniela Popescu, la Anuală de Arhitectură București, în 2020, dar nu s-a întâmplat nimic. Clădirea stă să se prăbușească, în continuare.