Bine de citit: Un pisoi pentru Theo
Articol de razvanursuleanu, 20 noiembrie 2024, 09:50
“Un pisoi pentru Theo” de Christian Tielmann și “10 căței. 10 mâțe” de Tudor Arghezi sunt cărți care fac parte din aceeași categorie, și anume aceea pe care părinții ar trebui să o analizeze temeinic, pentru a înțelege și ei în sfărșit că încercarea de a scoate din casă toate animalele și insectele pe care le aduc copiii este lipsită de sorți de izbândă, deoarece ori de câte ori se va face inventarul, numărul intrărilor îl va depăși cu mult pe cel al ieșirilor.
Ce mi-e Theo, ce mi-e oricare membru al găștii mele din copilărie, nicio diferență majoră între noi, toți copiii din lume cară în casă orice ființă vie reușesc să captureze. Îmi pare rău că nu am avut șansa de a mă întâlni cu acest extraordinar puști, pentru a face schimb de experiență.
De exemplu, pe mine nu m-a dus mintea să aduc râme în casă și să le pitesc în ghivecele cu flori, așa cum a făcut Theo. Râmele, creaturi înzestrate cu o uluitoare inteligență atunci când vine vorba de pitit, se ascund imediat în pământ, iar părinții se prind de această mișcare genială doar dacă ai început să ai impresia că ești un copil model.
Problema cu copiii ăștia model este că îi ia gura pe dinainte și raportează adulților absolut tot ce fac, chestie care în mod evident atrage un șir nesfârșit de interdicții și pedepse. Bravo Theo, genială idee, eu aduceam doar animăluțe și insecte care începeau să se fâțâie prin toată casa, fiind astfel descoperite imediat de ai mei (în principal de bunica mea, care avea un fler extraordinar în a depista orice intrus care nu era trecut la întreținere).
Stimați copii, vă rog să citiți “Un pisoi pentru Theo”, bineînțeles că nu am să mă apuc acum să vă povestesc întreaga carte pentru a nu vă strica bucuria cititului, dar nu pot să nu vă spun (chiar și pe copiii care nu sunt model îi mai ia gura pe dinainte, se pare) că o pisică are mult mai multe șanse de a deveni membru al familiei cu drepturi depline decât are orice alt animal.
Eu am avut trei pisici, de exemplu, și singura alinare a părinților a fost aceea că le-am avut pe rând, și nu pe toate odată…
