Bine de citit: Câinele poetului
Articol de razvanursuleanu, 6 iunie 2024, 10:31
Patricia MacLachlan, autoarea acestei cărți, ne spune chiar de la început că limbajul animalelor nu poate fi înțeles decât de copii și de poeți. Dacă ai devenit adult și nici măcar poet nu ești, atunci n-ai cum să înțelegi ceva atunci când o pisică, un câine sau un alt animal are bunăvoința de a-ți adresa câteva cuvinte.
Îmi pare foarte rău să o spun, dar Patricia are dreptate. Când eram mic, înțelegeam tot ce spun animalele și stăteam de vorbă cu ele de câte ori ne întâlneam. Doar că între timp am crescut, sunt om mare dar din păcate fără har poetic, așa că degeaba zic eu „cuțu-cuțu” când văd un cățel sau mă apuc să miaun când zăresc o pisică, degeaba fac „gâr-gâr” când mai hrănesc porumbeii la fereastră, toate aceste păsări și animale cu care mă înțelegeam pe vremuri atât de bine acum mă ignoră cu desăvârșire.
Sursa foto: Razvan Ursuleanu
Mă bucur foarte mult că Patricia MacLachlan a tradus în cuvinte omenești tot ceea ce spune în carte câinele Teddy. Flora și Nickel, pentru că sunt copii, înțeleg perfect ce le spune Teddy, dar eu nu aș fi priceput nimic fără traducere, și cine știe ce tâmpenie făceam, aș fi fost poate în stare să nu mai citesc „Câinele poetului” și să pun cartea la loc în bibliotecă, deci vă dați seama ce poate face omul la nervi, bine că nu a fost cazul de așa ceva.
Oricum, după ce am terminat de citit mi-am dat seama că, nemaiavând cum să fiu din nou copil, singura posibilitate de a mă înțelege iar cu animalele este să devin poet. Așa că m-am apucat să compun poezioare, și ori de câte ori vin porumbeii la geam, le dau mai întâi să mănânce și apoi mă apuc să le citesc ce am scris. Până acum nu au dat vreun semn că înțeleg vreo iotă din ce le zic, dar am observat că de vreo două zile au început să aducă în cioc tot felul de crenguțe pe care mi le așează pe pervaz.
Oare dacă se apucă să își facă cuib la geam înseamnă că le-a plăcut de vreo poezie pe care am scris-o?
