Bine de citit: Întoarcerea

Articol de razvanursuleanu, 6 martie 2024, 10:39

O colegă mi-a recomandat cartea lui Theo Anghel și mi-a spus că autoarea respectivă este o maestră a literaturii fantasy, iar eu doar am zâmbit politicos și am șters-o pe ușă, evident că nu am timp pentru experimente de tip românesc atâta vreme cât biblioteca mea geme de somități ale acestui gen literar, iar la mine acasă ordinea și disciplina sunt foarte importante, scriitorii primesc bonuri de ordine și stau civilizați la coadă, fără măcar a le trece vreo secundă prin cap ideea de a sări peste rând.

A doua zi însă, colega mea a venit cu cartea lui Theo Anghel și cum m-a dibuit, cum mi-a înșurubat-o între degete, iar eu am zâmbit din nou politicos și am îngăimat ceva similar cu “sigur că, desigur, cum ajung acasă cum mă pun pe citit, cum altfel, doar știi că, desigur…” după care am folosit imediat aceeași ușă, cu viteză dublă față de ziua anterioară.

Am stat pe urmă vreo două zile tot gândindu-mă cam cât ar trebui să țin cartea ca să fie plauzibilă minciuna cum c-aș fi citit-o, iar acest efort intelectual m-a obosit în așa hal, încât am uitat cu desăvârșire de carte și m-am apucat de alte activități, sau poate că am adormit, chiar nu mai țin minte exact ce s-a întâmplat atunci.

Îmi era deci foarte clar că nu am deloc chef să citesc această carte, doar că această carte avea ea chef să fie citită, așa că la începutul lui iulie, când am îndesat în valiză romanele programate pentru concediu, am luat din greșeală și “Întoarcerea”, drept pentru care nu am mai avut ce să fac și m-am pus pe citit, măcar ca să știu ce să răspund în cazul în care colega mea mă va întreba ce părere am avut despre cine știe ce personaj obscure, pe care autoarea a avut bunăvoința să îl strănute pe o pagină oarecare.

Concluzii?

Excellent work, Theo Anghel! Iar personajul central, Oriana, este absolut adorabil, o fată care s-a reîntors din tărâmul umbrelor pentru a aduce echilibru acestei lumi și, din fericire pentru noi, s-a apucat de acest job în România (care include și stațiunea Mamaia), loc în care reparațiile morale și salvarea sufletelor colapsate chiar reprezintă o prioritate. Iar faptul că deocamdată este doar pură

ficțiune, vă spun sincer că nu mă deranjează foarte mult, măcar avem un proiect pus pe hârtie…