VIDEO: Ce alegi între o carte clasică și un audiobook?
Articol de Monica Liche, 15 februarie 2024, 18:08
Universul lecturii între cartea clasică, e-book și audiobook. O călătorie pe firul narativ al drumului unui roman către cititorii lui. Ce alegem între o carte clasică și formatul audiobook, care câștigă din ce în ce mai mult teren? Cu ocazia Zilei Naționale a Lecturii am discutat #InComunitate despre toate acestea cu Luminița Corneanu, redactor șef al editurii MNLR, autoare de literatură pentru copii, critic și istoric literar și Igor Bergler, scriitor celebru, regizor, scenarist, autorul bestseller-urilor Biblia Pierdută, Cronicile Nesăbuinței sau Minciuna lui Michelangelo.
Poate fi lectura un premiu în sine ori mai degrabă o carte mult așteptată?
Există un singur răspuns: depinde! Depinde de cât timp ai la dispoziție, depinde de o stare anume sau depinde de cât de bună este cartea respectivă. Fiecare dintre noi își are propriu răspuns în funcție de firul narativ al vieții personale.
„Eu am trăit asta, am avut o perioadă în viața mea, când lucram 16 ore pe zi și efectiv seara nu mai duceam. Adică citeam, dar citeam în gol, nu era nimic în capul meu și puteam să citesc cu adevărat doar în weekend. Atunci m-am și apropiat de audiobook-uri, pentru că mă plimbam prin cartier, era în pandemie și locuiam la Bruxelles, aveam voie să ne plimbăm pe o rază de maximum 5 km în jurul domiciliului din cartea de identitate. Era foarte dur lockdown-ul la Bruxelles și îmi puneam în căști ceva ușor.”- Luminița Corneanu, redactor șef al editurii MNLR
„Sunt cărți care mi s-au părut, într-adevăr, sărbători, ca să zic așa, adică sunt premii în adevăratul sens al cuvântului, dar nu cred că acțiunea de a citi e. Pur și simplu, doar unele titluri pe care le aștepți foarte mult, ți le dorești foarte mult sau care uneori au darul să te surprindă. Nu mă pot pune în pielea unui om care nu e obișnuit să citească și ce se întâmplă când se întâlnește cu o carte. Cred că e și într-un fel și celălalt. Pentru oamenii foarte ocupați care doresc să citească, dar nu au timp, probabil că funcționează în felul ăsta, un fel de gratificare.” – Igor Bergler, scriitor, autorul bestseller-urilor Biblia Pierdută, Cronicile Nesăbuinței sau Minciuna lui Michelangelo.
E-book, audiobook sau carte clasică?
Părerile vor diferi, de fiecare dată. Pentru cei care vor să simtă greutatea unei cărți, să simtă mirosul inconfundabil al acesteia, variantele moderne sunt doar forma prin care pot suplini absența cărților clasice într-o călătorie mai lungă, o vacanță. Pentru cei care sunt mai degrabă adepții formelor moderne, e-book-ul și audiobook-ul sunt suficiente.
„E-book-ul e cam același lucru cu cartea, din punct de vedere al timpului este tot aia. Într-adevăr, e mai ușor să le cari cu tine, dacă citești mai multe cărți în concediu și, mai ales, nu-ți ocupă locul în bibliotecă, dar să știți că, deși a fost un trend crescător pe e-book, în ultimii șapte-opt ani, de vreo trei ani s-a reinversat trendul, cartea tipărită începe să revină și a depășit din nou e-book-ul. Obiectul carte e greu de înlocuit, nu e aceeași senzație cu a citi o carte pe kindle. În ceea ce privește audiobook-ul, e interesant. Cumva, e mai accesibil pentru că, cel puțin în România, există o companie nouă care oferă audiobook-uri la un preț de abonament. Audiobook-ul este bun, mai ales când ești pe drum, dacă ai drumuri lungi.”- Igor Bergler, scriitor, autorul bestseller-urilor Biblia Pierdută, Cronicile Nesăbuinței sau Minciuna lui Michelangelo.
„Mai este un aspect cu e-book-ul, pe care l-am experimentat. Atunci când ești departe de spațiul lingvistic în care ești obișnuit să citești, când eram departe de România și cărțile fizice mi-ajungeau foarte greu, era mult mai comod să iau de la oricare editură din România, care are format e-book, să am în 10 minute cartea, decât să știu că a apărut acum și o să mi se scurgă ochii după ea o lună, până o să-mi ajungă mie. Ăsta e un aspect practic că e-book ul și audiobook-ul le ai instant în device-ul tău și le poți accesa instant.”- Luminița Corneanu, redactor șef al editurii MNLR.
Statisticile arată că în România lectura este ținută sub praful lipsei de interes
Deși avem târguri de profil, edituri, și biblioteci, lectura este undeva la coada statisticilor UE. Cum nici la educație topurile nu ne plasează în partea superioară a lor, tabloul de prezentare al României educate se află tot la stadiul de pânză goală.
„M-am uitat lung la aceste statistici, ani de zile, cât am lucrat la Ministerul Culturii, adică 10 ani. Mă uit și acum la ele, sunt relevante și am văzut și fizic, în târgurile de carte internațională, aceste diferențe. Dacă luăm piața noastră de carte și o comparăm cu Germania, diferența este strivitoare. În cifre comparăm 120 de milioane de euro în România cu vreo 9 miliarde în Germania. Și atunci, doar făcând această paralelă, ne dăm seama de cât de puțin au marjă de manevră editorii români. Cât de puțin se citește? Într-adevăr, în mod real suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, la lectură pe cap de locuitor, de ani de zile.”- Luminița Corneanu, redactor șef al editurii MNLR.
„În România nu s-a citit niciodată. Ca să fie clar, niciodată. Educația e cum e, ea n-a fost încurajată. (…)Asta se întâmplă, pe de o parte. Pe de altă parte, nici editurile nu fac eforturi foarte mari să-și comunice, să-și promoveze cărțile. De exemplu, eu știți bine, sunt recordul de vânzări în România, dacă eu am vândut 500.000 de exemplare dintr-un singur titlu, înseamnă că cineva cumpără totuși cărțile și sper că o parte dintre ei citesc. Știți că și în lume numele trandafirului s-a vândut în 50 de milioane de exemplare. E destul de complicat, asta cu citim nu citim, dar, avem cea mai mică și mai disfuncțională, să zic așa, piață de carte în România. Îngrijorarea mea nu e asta, îngrijorarea mea este atunci când citim, ce citim.”- Igor Bergler, scriitor, autorul bestseller-urilor Biblia Pierdută, Cronicile Nesăbuinței sau Minciuna lui Michelangelo
