Bine de citit: Asasinul regal
Articol de razvanursuleanu, 22 noiembrie 2023, 15:22
Probabil că aș fi scris altceva despre „Asasinul regal”, dar mi-am amintit că, la un moment dat, cineva m-a întrebat dacă are rost să se apuce de citit trilogia scrisă de Robin Hobb, pentru că se teme să nu fie o lectură grea, ermetică.
Ei bine, lectura acestor trei cărți nu este grea, dar este ermetică, total ermetică de fapt, dacă ținem cont de lipsa unor filme care să le ofere cititorilor și un suport vizual fabricat pe platourile de filmare sau de programele computerizate.
Cărțile lui Hobb sunt, așadar, ermetice, încapsulate între coperți, iar noi vom fi nevoiți să completăm cu imaginația noastră chipurile și personalitățile protagoniștilor, va fi necesar să dăm un contur mai clar și, de asemenea, o culoare suplimentară momentelor și locurilor create de autoare, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori atunci când citim o carte.
Sursa foto: Razvan Ursuleanu
Cu scuzele de rigoare, trebuie să recunosc că am glumit. Nu, nu va fi necesar să facem nimic, vom citi și doar atât, pentru că tot ceea ce descrie autoarea, oameni, ființe fantastice sau locuri, se apropie din punctul meu de vedere (evident subiectiv) de perfecțiunea literară.
Nu este nevoie de nimic în plus, ba chiar cred că un eventual film realizat după romane, indiferent cât de reușit ar fi casting-ul, nu va face altceva decât să diminueze valoarea acestora.
FitzChivalry, Bufonul, Molly, Burrich, Verity, Chade, Kettricken și multe alte personaje ale lui Hobb sunt plăsmuite atât de bine, încât chiar și un actor de calibru greu nu cred că va reuși să acopere pe deplin personalitatea vreunuia dintre ei.
Cât despre locuri… Castelul Minas Tirith din trilogia inelelor sau orașul King’s Landing din seria urzelii tronurilor, create de soft-uri ultraperformante, strălucesc doar în filme, pentru că în romane, deși sunt descrise admirabil, nu reușesc să se imprime definitiv în mintea cititorului.
Prin comparație, Buckkeep, Jhaampe sau Ținutul Ploilor Sălbatice sunt locuri în care cititorul, având în minte doar cuvintele scrise de Robin Hobb și fără a avea nevoie de un sprijin vizual artificial, va avea la finalul lecturii sentimentul că a fost acolo, că pașii l-au purtat în mod fizic în toate plimbările și călătoriile eroilor din poveste.
