Care ar trebui să fie prioritățile Administrației Nicușor Dan…

Sunt zile de incertitudine, acestea, când procesul electoral nu s-a încheiat, încă, oficial, definitiv, când primarii ce au pierdut alegerile locale sunt, deja, cu un picior afară din primăriile pe care le-au condus în ultimii patru ani și ceva, iar primarii aleși încă nu au depus jurământul și nu au preluat funcțiile respective.

Este o atmosferă de paralizie în administrația publică locală din București. Pentru că toată lumea așteaptă să vină noii primari, să dea afară directorii, șefii de departamente, compartimente, birouri – până la ce nivel oare, să numească șefi noi etc.
Și, în această atmosferă “destinsă” de semipareză nimeni nu mai vrea să își asume nimic, mulți își caută alte locuri de muncă, după cum este și firesc.

În aceste condiții, se pune întrebarea: Care vor fi, realmente, prioritățile următoarei Administrații a Capitalei?

Desigur, primarul general ales, Nicușor Dan, a declarat în repetate rânduri, în campania electorală, că se va concentra pe problemele traficului, mobilității și poluării, pe cea a termoficării etc.

Numai că una dintre problemele cele mai grave ale Bucureştiului, chiar dacă nu sesizăm acest lucru, în viața cotidiană, la fel de bine precum problema traficului sau a apei calde, una dintre problemele stringente, așadar, este aceea a consolidării clădirilor cu risc seismic, sau cu bulină roșie.

Deși nu apare pentru fiecare dintre noi atât de pregnantă, s-ar putea spune că această problemă a consolidării este vitală, o cursă contra-cronometru, poate chiar mai importantă decât traficul sau apa caldă!

De ce? Pentru că Bucureștiul este capitala Europeană cu cel mai ridicat risc seismic. Aici se resimt atât cutremurele din zona seismică Vrancea-Buzău, cât și cele din zona seismică vestică.
În plus fondul construit de clădiri cu mai multe etaje, vechi de dinainte de 1940 este foarte mare. Iar aceste clădiri, situate în marea lor majoritate în zona centrală a orașului, au trecut prin multe cutremure puternice, de la cel din 1940 și cel din 1977, până la cele mai recente, 1986, 1990 etc. Aceste imobile vechi și frumoase se pot prăbuși la următorul seism și constituie un pericol nu doar pentru locatarii lor, ci și pentru trecători.

Iată de ce, consolidarea este o cursă contra-cronometru: pentru că este important câte clădiri apucăm să consolidăm, până la următorul seism puternic, care se poate produce oricând!

Și, dacă blocajul în trafic nu te omoară, iar fără apă caldă se mai poate trăi – neplăcut, dar se poate, dacă ți se prăbușește blocul peste tine, șansele de a scăpa cu viață sunt infime!

De aceea, consolidarea ar trebui să devină prioritatea zero a Administrației Nicușor Dan.
Ea ar trebui finanțată, sprijinită în toate modurile posibile!

Am fost un sceptic. Când Gabriela Firea a înființat Administrația pentru Consolidarea Cladirilor cu Risc Seismic și, mai apoi, Compania Municipală de Consolidări, nu am crezut că se va întâmpla ceva notabil.

Apoi, au început să apară șantierele și am început să merg pe șantierele Consolidării, ca să mă conving cu ochii mei că sunt reale.

Nu numai că sunt reale. Dar, prin munca grea a celor de la Consolidări, rezultate spectaculoase au apărut. Au fost consolidate în doi ani 20 de clădiri. Adică tot atâtea cât s-au consolidat din fonduri publice în ultimii 30 de ani.

Peste 200 de imobile au fost puse în siguranță, astfel încât să nu se prăbușească în caz de cutremur. Iar 30 de fațade au fost consolidate și restaurate.

Intervenția asupra fațadelor nu este doar o chestiune de estetică, privind aspectul orașului, ci și una de siguranță. Acum, de pe acele fațade, aflate în centrul orașului, pe artere reprezentative și foarte circulate, nu mai stau să se desprindă și să cadă în capul trecătorilor bucăți de tencuială sau elemente decorative ori chiar balcoane.

Programul de consolidare a imobilelor cu risc seismic a căpătat credibilitate, pentru că proprietarii au văzut cu ochii lor că șantierele nu durează la nesfârșit, că lucrările începute nu sunt abandonate, că o clădire poate fi consolidată într-un timp rezonabil.

După experiența ultimilor doi ani, când am avut prilejul să învăț că a consolida este mult mai greu și mai costisitor decât a construi de la zero, când am văzut zi de zi, lună de lună crescând încrederea proprietarilor în consolidare, dorința lor de a intra în program, cred că programul de consolidare ar trebui păstrat exact așa cum este el acum!
Chiar dacă principiile juridice ar fi împotriva Companiei de Consolidări, aceasta ar trebui păstrată, în bunul principiu că nu trebuie schimbat ceva care funcționează, pentru a pune în loc altceva, nu se știe ce, care nu se știe dacă și când va funcționa.