Astăzi se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon!

Articol de Vicentiu Andrei, 4 iunie 2020, 07:16

București FM îți prezintă povestea tratatului care a desăvârșit România Mare, un tratat care suscită polemici și astăzi, la centenar, în funcție de cine și cum îl citește și îl dorește interpretat.
Faptele însă, rămân!
După inchierea Primului Război Mondial, după Marea Unire a românilor, după sfărâmarea în bucăți a Imperiului Austro-Ungar, era necesară o înțelegere clară și definitivă care să stabilească hotarele acestei părți de lume.

Astfel, la 4 iunie 1920 se semna în Palatul Marele Trianon de la Versailles tratatul care avea să stabilească frontierele unuia dintre statele născute din fostul Imperiu austriac, Ungaria, cu țările vecine. Era doar unul dintre tratatele care au urmat Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920), conferință ce avea ca misiune reglementarea problemelor postbelice ale Europei și stabilirea unei noi ordini politice și teritoriale.

Tratatul de la Trianon este, așadar, unul dintre tratatele care au schimbat harta Europei și soarta unor națiuni, inclusiv a

Sursa foto: www.ziarulfaclia.ro

românilor, consfințind granițele României Mari.
Tratatul fost semnat de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state, pe de o parte și Ungaria pe de altă parte.

Pentru că hotărârile ce urmau a fi luate de puternicii lumii urmau să fie de o uriașă însemnătate, americanii, englezii și francezii înființaseră comisii formate din oameni de știință care să studieze situația “din teren” din punct de vedere geografic, istoric, sociologic.
Delegația româna la Conferința de la Paris, condusă de primul ministru I.I.C. Brătianu, avusese și ea în componența sa valoroși experți în domeniul juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic și financiar (G. Caracostea, dr. Creangă, C. Crișan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologic

Sursa foto: www.unitischimbam.ro

(Ludovic Mrazec), geografic și etnografic (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militar (col. Toma Dumitrescu).
Notele și memorandumurile înaintate reprezentanților marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru – care au avut în mâinile lor puterea deciziei – fuseseră, de asemenea, de un înalt profesionalism.
Așa încât, atunci când la 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de pace cu Ungaria, recunoașterea unirii cu țara a teritoriilor locuite de români a fost un lucru firesc.

Printre altele, Tratatul prevedea:

„Articolul 45: Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și teritoriile asupra fostei monarhii Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art.27, partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România.”

„Articolul 47: România recunoaște și confirmă, față de Ungaria, angajamentul său de a accepta inserarea, într-un tratat încheiat cu principalele puteri aliate și asociate, a dispozițiilor socotite necesare de către aceste puteri, pentru a proteja în România interesele locuitorilor care diferă de majoritatea populației prin rasă, limbă și religie, precum și pentru a proteja libertatea de tranzit și un regim echitabil pentru comerțul celorlalte națiuni.”

Despre felul în care a fost primită vestea la București scria istoricul Ion Calafeteanu, profesor universitar doctor:
“La București nu au fost manifestații exuberante de satisfacție. Bucuria a fost prezentă, o bucurie liniștită, profundă, calmă.
Era reacția faptului că se cunoșteau de mai înainte prevederile acesteia și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România? Desigur. Dar nu numai aceasta.
Reacția calmă, demnă avea explicații multiple, complexe.
Românii considerau recunoașterea Unirii un fapt de normalitate care trebuia să se întâmple, mai devreme sau mai târziu, pentru că ideea de unitate românească era săpată adânc în conștiința lor de o istorie lungă de secole.”

Pe bună dreptate, Nicolae Titulescu declara: <Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept mult mai redusă decât aceea pe care veacuri de conviețuire și suferințe comune au săpat-o în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastra publică, Tratatul de la Trianon evocă mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări>”.

Nu rata, de la ora 22:00, o ediție a emisiunii Întâlniri Capitale dedicată semnării Tratatului de la Trianon, în care Cristina Toma îl are ca invitat pe istoricul și diplomatul Dr. Alexandru Ghisa, care va prezenta în detaliu pe 98,3 fm contextul și condițiile acestui moment istoric semnificativ în viața poporului roman!

Documentare: RADOR.ro > Tratatul de la Trianon, consfințirea unei ordini de drept