Tiberiu Soare şi Orchestra Naţională Radio: Simfonia Leningrad de Şostakovici la Sala Radio

Articol de , 16 iunie 2014, 09:45

După o stagiune în care a dirijat numeroase concerte ale Orchestrei Naţionale Radio, dar a fost aplaudat şi pe alte scene importante, ca Filarmonica din Munchen sau Opera Regală de la Palatul Versailles – alături de soprana Angela Gheorghiu – Tiberiu Soare, dirijor principal al Orchestrelor şi Corurilor Radio, închide această bogată stagiune.

De la deschiderea cu Peer Gynt (Grieg), cu participarea actorului Victor Rebengiuc, în luna octombrie, stagiunea Orchestrelor şi Corurilor Radio a însemnat o suită de evenimente „unul şi unul”: Săptămâna Radio România 85, gala de Crăciun „Cele trei dive”, Festivalul Internaţional de Percuţie, Concertul Regal, recitalurile din turneele naţionale „Pianul călător”, „Duelul viorilor”, „Flautul de aur”, „Vă place Brahms?” etc.

Vineri, 20 iunie (19.00), la Sala Radio, veţi avea plăcerea de a asculta, în interpretarea Orchestrei Naţionale Radio, una dintre simfoniile care au născut cele mai multe dezbateri ideologice: Simfonia a VII-a în do major – Leningrad, creaţie a compozitorului rus Dmitri Şostakovici.

În 1941, la definitivarea lucrării, simfonia a fost dedicată de creatorul său oraşului Leningrad, astăzi Sankt Petersburg, devenind extrem de populară atât în fosta Uniune Sovietică, dar şi în Europa de Vest ca un simbol al rezistenţei împotriva nazismului. Partitura este închinată victimelor din fosta URSS din al Doilea Război Mondial şi mai ales celor care au pierit în asediul de 900 de zile al oraşului Leningrad.

Premiera absolută a avut loc în 1942, în oraşul rusesc Kuibyshev, în interpretarea Orchestrei Teatrului Balşoi.

În acelaşi an a fost cântată la Londra de London Philharmonic Orchestra şi la New York, sub bagheta celebrului dirijor Arturo Toscanini, la pupitrul NBC Symphony Orchestra, într-un studio care a emis concertul prin radio, la nivel naţional în SUA.

Ceea ce este însă cu adevărat emoţionant este faptul că în plin asediu, pe 9 august 1942, lucrarea s-a cântat prima oară la Leningrad, într-un context istoric cu totul dramatic: în ziua pe care Hitler o alesese pentru a celebra căderea Leningradului printr-un banchet la Hotel Astoria, comandantul sovietic a ordonat un bombardament al trupelor de artilerie germană în avans, pentru a asigura liniştea în timpul concertului, difuzat prin megafoane în întregul oraş…

Lucrarea a fost interpretată de muzicienii rămaşi în viaţă din Orchestra Radio din Leningrad, care se luptau cu foametea şi bolile, câţiva dintre ei pierzându-şi viaţa în perioada repetiţiilor. Concertul s-a derulat atunci sub bagheta dirijorului Karl Eliasberg.