Alternativa lui Boris Johson?

Articol de , 29 iulie 2019, 10:12

La doar cateva zile dupa ce a ocupat postul de sef al guvernului de la Londra (si a fost felicitat ca atare de guvernele europene si de Bruxelles ) Boris Johnson deja a iritat multa lume in tarile comunitare prin tonul categoric cu care, pe de o parte, solicita renegocierea acordului de Brexit si, pe de alta parte, repeta ca Brexit-ul se va produce pe 31 octombrie orice ar fi.

Cum noile discutii pe care toata lumea (inca) sustine ca le doreste par sa devina din ce in ce mai putin probabile Comisia Europeana, prin negociatorul sef pentru Brexit, Michel Barnier, a anuntat oficial ca cei 27 trebuie sa sa pregateasca pentru varianta unei rupturi bruste si totale.

Intrebarea de bun simt este : Ce il face pe Jonson sa fie atat de intransigent in conditiile in care nu a avut timpul fizic, de la preluarea postului si pana acum, ca sa studieze toata complexitatea dosarului unui Brexit fara acord ?

Iata ca sambata, 27.07, BBC News a oferit o potentiala explicatie anuntand intr-o analiza, ca dupa o discutie cu noul premier britanic avuta cu o zi inainte, Donald Trump a declarat ca intre SUA si Regatul Unit se desfasoara negocieri “foarte substantiale” pentru un acord comercial bilateral.  Si tot Trump a estimat ca daca acest acord va fi incheiat, schimburile intre cele doua tari ar putea creste “de trei, pana la patru, sau cinci ori”.

Intarirea relatiilor cu Statele Unite este viabila, pentru Marea Britenie, ca alternativa la degradarea relatiilor cu UE ?

BBC aminteste ca tratatele de liber schimb se negociaza timp de multi ani : tratatul CETA, intre UE si Canada, a fost negociat 20 de ani, tratatul de liber schimb dintre UE si America de Sud tot 20 de ani, iar discutiile pentru tratatul TTIP, intre UE si SUA, incepute 2013, inca sunt departe de finalizare.

La randul sau, in 2016, fostul presedinte american Barack Obama lansa avertismentul ca daca UK paraseste blocul comunitar, un tratat comercial separat cu SUA ar avea nevoie de cel putin 10 ani pentru a fi pus la punct.

La fel de adevarat este ca Obama, la rugamintea lui David Cameron, facea eforturi pentru a-i convinge pe britanici sa ramana in blocul comunitar (a si fost criticat vehement la Londra pentru ca a indraznit sa dea sfaturi in aceasta privinta), iar negocierile sunt mult mai simple cand sunt implicate doar doua guverne, nu blocuri economice si politice multi-nationale.

Conform BBC, Oficiul National Britanic de Statistica a estimat ca in 2018 schimburile comerciale dintre SUA si UK au totalizat 183 de miliarde de lire sterline, adica aproape 15% din tot comertul exterior al tarii. La randul lor, statisticile americane, tot pentru anul 2018, ridica aceasta cifra la 211 miliarde de lire sterline.

O inmultire de trei, patru, sau cinci ori a acestei cifre, asa cum afirma Donald Trump, ar oferi Londrei, intr-adevar, o “saltea” mai mult decat confortabila care sa amortizeze socul iesirii din UE.

In plus BBC mentioneaza ca, desi era membra a UE, Londra a avut grija sa incheie din timp “acorduri de continuitate” cu 12 tari, sau regiuni ale lumii: America Centrala, Tarile Andine, Norvegia, Islanda, zona Caraibilor, statele insulare din Pacific, Liechtenstein, Israel, Autoritatea Palestiniana, Elvetia, Insulele Feroe, Africa de Est si de Sud, ca si cu Chile.

In total, precizeaza aceeasi sursa, acestea inseamna 64% din comertul inclus in acordurile comerciale externe negociate de UE ca entitate, acorduri din care Marea Britanie va trebui sa se retraga imediat in caz de Brexit dur, dar de care va putea profita in continuare datorita acestei manevre comercialo-diplomatice.

Acordurile de continuitate au fost gandite, la vremea lor, ca o pregatire pentru un Brexit inca neanuntat ?

Punand cap la cap toate cifrele si procentele (daca ele sunt reale), concluzia este ca un Brexit dur nu ar insemna o catastrofa pentru exporturile si importurile britanice si acest lucru poate justifica siguranta de sine, foarte iritanta si contrarianta pentru europeni, pe care o afiseaza noul locatar din Downing Street 10.